ICCJ. Decizia nr. 1562/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1562/2010
Dosar nr. 993/33/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.S., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii nr.803 din data de 18 mai 2009 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acţiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică şi nelegală şi se impune anularea acesteia, având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acţiunii sale că din înscrisurile prezentate şi din declaraţiile martorilor audiaţi pârâta trebuia să reţină calitatea sa de persoană care este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 431 din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamanta, deşi cetăţean român, ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.S., susţinând, în esenţă, că are calitate de refugiat, deoarece s-a născut la data de 13 august 1944 în localitatea Braşov, unde părinţii săi erau refugiaţi din data de 26 martie 1941, pe motive etnice, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond, Curtea de Apel Cluj, a confundat-o cu o altă persoană şi că dovada acestui fapt o face cu actele pe care înţelege să le depună în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin hotărârea nr. 803 din 18 mai 2009 (anexa nr. 1) s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că s-a născut la data de 13 august 1944 în Braşov, în afara zonei de persecuţie etnică şi prin urmare situaţia sa nu se încadrează între cele reglementate de art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condiţiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt aşadar enumerate în textul legal enunţat şi impun ca persoana respectivă să fie cetăţean român fără a se face vreo distincţie în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuţii etnice provenind de la autorităţile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945.
Din probatoriul administrat în cauză (acte de stare civilă, extras din Registrul persoanelor refugiate în Braşov la data de 1 noiembrie 1943) rezultă o situaţie contradictorie.
Astfel, în timp ce din actele de stare civilă respectiv certificatul de naştere al reclamantei, rezultă că aceasta s-a născut în anul 1944 în localitatea Braşov, din extrasul carnetului de muncă al tatălui reclamantei, rezultă că aceasta era angajat la M. Braşov încă din anul 1938 (fila 30 dosar fond).
Este adevărat că la dosarul instanţei de fond a fost depus şi un extras al tabelului cu refugiaţii aflaţi în Braşov la data de 1 noiembrie 1943, printre care figurează şi P.D., tatăl reclamantei şi S.M., însă, faţă de extrasul carnetului de muncă menţionat anterior, probatoriul este contradictoriu.
Faţă de această situaţie şi având în vedere faptul că nici în recurs reclamanta nu a depus alte probe decât cele depuse în dosarul de fond în sprijinul susţinerilor sale, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S. împotriva sentinţei civile nr. 431 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1558/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1564/2010. Contencios → |
|---|
