ICCJ. Decizia nr. 1565/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1565/2010
Dosar nr. 267/36/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 31512 din 30 ianuarie 2009, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite ca soţie supravieţuitoare a defunctului L.C.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei de respingere a cererii de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că nu a făcut dovada că soţul său a fost supus schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, este nelegală.
A susţinut că soţul său s-a născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor, Bulgaria, suferind persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că soţul acesteia a fost supus schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în baza Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.
Astfel, s-a reţinut că declaraţia martorului audiat în cauză nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, înscrisuri care să ateste strămutarea părinţilor soţului acesteia (declaraţii de avere etc.).
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamanta L.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată este corolar al unei greşite analize a materialului probator administrat în cauză, întrucât acesta (materialul probator) atestă faptul că soţul său L.C. s-a născut în localitatea Sarsanlar, raionul Durostor, Bulgaria. În acest sens, susţine recurenta, sunt şi declaraţiile notariale ale martorilor G.I. şi G.A., din care rezultă că soţul său şi părinţii acestuia au fost supuşi schimbului de populaţie în 1940, fiind strămutaţi din localitatea Sarsanlar, Bulgaria în localitatea Basarabi, judeţul Constanţa.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000,, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Conform art. 3 din acelaşi act normativ, soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria sus-menţionată, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Potrivit art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, a fost depusă declaraţia notarială a martorilor G.I. şi G.A. din al cărei conţinut rezultă că aceştia o cunosc pe reclamantă ca fiind soţia defunctului L.C. pe care de asemenea l-au cunoscut şi, ştiu că soţii L.C. şi M., până în anul 1940 au locuit în zona judeţului Durostor, Bulgaria, teritoriu ce aparţinea statului român dar, care, după 1940 a fost cedat Statului Bulgar.
Martorii arată că au cunoştinţă de aceste fapte, deoarece şi părinţii lor au locuit în aceeaşi perioadă în zona mai sus amintită.
Prin încheierea din 16 martie 2009, instanţa de fond a constatat necesară completarea probatoriului, în temeiul art. 167 cu referire la art. 186 C. proc. civ., astfel că a încuviinţat proba testimonială cu un martor, propus de reclamantă.
La termenul de 13 aprilie 2009, a fost ascultat martorul G.I. potrivit dispoziţiilor art. 196 C. proc. civ., care a declarat că soţul contestatoarei s-a născut în Bulgaria şi a locuit în această ţară până în toamna anului 1940 când a fost strămutat.
A mai declarat că soţul reclamantei, ulterior strămutării s-a aşezat în localitatea Basarabi, unde a locuit până la deces.
Referindu-se la mărturie, ca mijloc de probă în procesul civil, art. 192 C. proc. civ., stabileşte că - înainte ca martorul să declare ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările ce constituie obiectul probei – un minimum de aspecte se impun a fi precizate, tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să aprecieze în ce măsură mărturia depusă reflectă realitatea.
Din analiza declaraţiilor martorilor depuse la dosar, precum şi a aceleia dată în mod nemijlocit, rezultă că reclamanta a făcut pe deplin dovada faptului că soţul său a fost strămutat din Bulgaria în România, urmare a schimbului de populaţie din luna septembrie 1940, în baza Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis şi sentinţa atacată modificată, în sensul admiterii acţiunii formulată de L.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.M. împotriva sentinţei civile nr. 168/CA din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei L.M.
Anulează hotărârea nr. 31512 din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtă şi o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea reclamantei de beneficiar al OUG nr. 105/1999 în calitate de soţie supravieţuitoare, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1564/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1566/2010. Contencios → |
|---|
