ICCJ. Decizia nr. 1566/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1566/2010
Dosar nr. 758/46/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Naţională a Vămilor, A.N.A.F. şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1099 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F., precum şi a Ordinului nr. 1310 din 22 mai 2009 emis de A.N.V., până la soluţionarea de către instanţa de fond a cererii de anulare a acestor acte.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.
în motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cele două condiţii impuse de textul susmenţionat, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel cazul bine justificat, prevăzut ca primă condiţie, aşa cum este definită de art. 2 lit. t) din actul normativ precitat, este dovedit de existenţa împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept ce conduce la o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative care sunt apreciate ca nelegale şi abuzive.
Ordinul nr. 1099 din 22 mai 2009 este considerat nelegal, deoarece dispune eliberarea sa din funcţia publică de conducere de director executiv al, Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, fără a fi motivat şi încălcând prevederile Legii nr. 188/1999, precum şi pentru faptul că se întemeiază pe un act normativ, respectiv OUG nr. 37/2009, act normativ neconstituţional şi nelegal.
Referitor la cea de-a doua condiţie, respectiv prevenirea unei pagube iminente, definită în mod general de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 - ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil - s-a susţinut că prin măsurile dispuse prin cele două ordine i s-a creat un prejudiciu ca urmare a reducerii venitului salarial, de natură a afecta întreţinerea şi nivelul de trai al familiei sale, în mod special, al copilului său în vârstă de 1 an şi 7 luni.
Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinarea formulată la 13 iulie 2009, a solicitat respingerea cererii de suspendarea a celor două ordine, în principal invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, prin aceea că nici unul din ordinele în discuţie nu este emis de către această autoritate, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată, prin ne îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de textul art.14, invocat în susţinerea cererii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de contestator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în cauză, nu s-a dovedit cerinţa privind îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative şi nici faptul că petentul a suferit o pagubă materială, iminentă, pentru ca solicitarea sa să fie justificată.
Presupusul prejudiciu suferit de contestator, susţine recurentul, nu poate fi apreciat, de sine stătător, ca reprezentând un temei suficient de admitere a acţiunii atâta vreme cât diferenţele de salariu dintre cele două funcţii constau numai în eliminarea sporului de conducere prevăzut în cazul funcţiei deţinute anterior de contestator.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor, s-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Curtea urmează sa se pronunţe, mai întâi, asupra excepţiei invocate de intimatul Ministerul Finanţelor Publice, privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, excepţie pe care Curtea o consideră întemeiată, în raport de obiectul cererii, întrucât emitenţii celor două acte administrative, a căror suspendare se solicită, sunt ceilalţi doi intimaţi, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţii cu personalitate juridică în determinarea art. 7 din HG nr. 109/2009, respectiv Autoritatea Naţională a Vămilor şi A.N.A.F.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul N.M.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
1) Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apreciată ca întemeiată pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, exclude analizarea temeiniciei cererii în raport de acest pârât, iar excepţia lipsei de obiect a cererii exclude analizarea fondului în raport cu toţi pârâţii.
2) Ministerul Finanţelor Publice avea calitatea procesuală pasivă într-o cerere de suspendare a executării actului, fiind implicat în baza legii în procedura de soluţionare a contestaţiilor de orice fel îndreptate împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică inferioară.
3) Prima instanţă a apreciat greşit că excepţia lipsei de obiect a cererii este întemeiată. Astfel, împrejurarea că executarea celor două ordine a început, nu lipsea de obiect cererea de suspendare a acestei executări, ci o întărea şi mai mult.
4) Instanţa de fond a soluţionat greşit cauza, şi cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut nu numai prejudiciul cauzat ca urmare a diminuării veniturilor salariale, ci şi faptul că diminuarea se întemeiază pe acte cu privire la care există o îndoială serioasă de nelegalitate.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta este lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare.
Într-adevăr, în literatura juridică interesul este definit ca fiind folosul urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, folos care poate fi material şi moral.
Din punct de vedere al doctrinei juridice, interesul trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.
Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.
În speţă, aşa cum rezultă din adresa de la fila 32 din dosarul de recurs, recurentul face cunoscut instanţei că dosarul de fond nr. 833/46/2009, având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o în cauza de faţă, a avut termen la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 martie 2010, când a fost soluţionat în sensul respingerii recursurilor formulate de intimaţi (Decizia nr. 1499/2010) şi anulate actele administrative contestate.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantul N.M. va fi respins ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei civile nr. 128/F-CONT din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1565/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1587/2010. Contencios → |
|---|
