ICCJ. Decizia nr. 1594/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1594/2010
Dosar nr. 8747/1/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurentul N.M.A. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr.1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 octombrie 2009 şi a Hotărârii nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acestor hotărâri şi recunoaşterea dreptului său de a participa la concursul de admitere în magistratură din 15 noiembrie 2009.
În motivele de recurs s-a arătat că la data de 12 octombrie 2009 a depus dosarul pentru participarea la concursul de admitere în magistratură.
Pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege [art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] a înţeles să invoce vechimea în profesie de peste 5 ani din perioada 5 ianuarie 2004 – 30 mai 2009, în funcţiile de avocat şi respectiv auditor de justiţie, nu şi vechimea în funcţia de judecător stagiar din perioada 1 iulie 2009 şi până la data înscrierii la concurs.
Recurentul apreciază în ce priveşte Hotărârea nr. 1650 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii că aceasta adaugă la lege în mod nepermis în condiţiile în care modifică condiţiile de participare la concursul de admitere în magistratură şi creează o situaţie de discriminare în raport de alte persoane aflate în aceeaşi situaţie care au putut participa la concurs.
Susţine că prin hotărârea recurată creează o situaţie de imprevizibilitate a legii.
În ceea ce priveşte Hotărârile nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură, organizat la data de 15 noiembrie 2009 şi nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii, arată că acestea sunt nule urmare a faptului că hotărârea nr. 1650/2009, în baza căreia au fost date este nulă.
Criticile recurentului vizează în esenţă faptul că, prin hotărârea recurată nu se realizează în concret o interpretare a legii, ci o modificare a condiţiilor de participare la examenul de admitere în magistratură, adăugându-se practic la legea organică.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a invocat, mai întâi, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Sub acest aspect se arată că recurentul nu are la îndemână calea de atac special reglementată de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că hotărârea atacată nu intră în sfera de incidenţă a acestor dispoziţii.
Pornind de la faptul că Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei dispoziţii legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi de la definiţia actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ şi recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condiţiile Legii nr. 554/2004 şi nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A fost ataşată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie2009, Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secţiei pentru judecători şi Hotărârea nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii, Comisia de organizare a concursului de admitere în magistratură.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva excepţiei de inadmisiblitate invocată şi susţinută de intimat, în sensul că Înalta Curte nu este competentă să soluţioneze cauza, instanţa reţine următoarele:
Intimatul îşi motivează excepţia precizând că hotărârea atacată de recurent, respectiv Hotărârea nr. 1950 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este dată în interpretarea unor dispoziţii legale, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
A mai susţinut, că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, hotărârea a cărei anulare se solicită are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Calificând excepţia invocată de intimat ca fiind excepţie de necompetenţă materială a instanţei supreme, Înalta Curte apreciază că judecătorii şi procurorii în funcţie nu pot participa la concursul de admitere în magistratură, iar hotărârea recurată vizează drepturile judecătorilor şi procurorilor, fiind incidente în acest caz dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Pe cale de consecinţă, aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul N.M.A. judecător la Judecătoria Reşiţa, s-a înscris la concursul pentru intrare în magistratură organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, din data de 15 noiembrie 2009.
În legătură cu participarea la un asemenea concurs a judecătorilor şi procurorilor, în funcţie, s-a emis de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie2009 prin care s-a stabilit că aceştia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.
În considerentele hotărârii, plecând de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că dispoziţia legală permite participarea la concurs doar a foştilor judecători şi procurori şi nu este reglementată o astfel de posibilitate pentru actualii judecători sau procurori.
Chiar foştii judecători sau procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora.
Această concluzie s-ar impune şi din perspectiva scopului declarat al acesteia, numirea în magistratură, care nu poate fi realizată în privinţa persoanelor care deja sunt numite în magistratură.
Această hotărâre a fost atacată de către recurentul N.M.A., dar criticile aduse în cadrul acestei căi de atac sunt nefondate.
Recurentul arată că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură susţinând că îndeplineşte condiţia vechimii de 5 ani în specialitate juridică, însă, nu precizează că îndeplineşte funcţia de judecător la Judecătoria Reşiţa începând cu data de 1 august 2009, fiind absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii.
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare „pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilieri juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o vechime de cel puţin 5 ani".
Pentru că au existat situaţii identice cu acea a recurentului, respectiv când judecători sau procurori în funcţie s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text şi a apreciat, în mod legal, că nu se poate admite participarea acestora la un concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Chiar dacă la momentul formulării cererii de participare la concursul de admitere în magistratură, recurentul era judecător stagiar, nu se poate considera că acesta nu era admis deja, în magistratură.
Or, scopul unui concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt judecători şi procurori în funcţie, fie chiar şi stagiari.
Procurorii şi judecătorii în funcţie, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe parchetul sau instanţa la care funcţionează, au posibilitatea formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele care să ducă la admiterea cererii.
Textul de lege indicat stabileşte strict şi limitativ categoriile de persoane care pot participa la concursul de admitere în magistratură în condiţiile art. 33 alin. (1) şi nu poate fi extins prin analogie şi la alte categorii, deci nici categoriei judecătorilor şi procurorilor stagiari, din care face parte şi recurentul.
Astfel contrar celor susţinute de recurent prin Hotărârea nr. 1950/2009 s-a procedat numai la interpretarea unor dispoziţii legale, fără a se adăuga la lege sau a se modifica condiţiile de participare la concurs.
Totodată prin hotărârea atacată nu se creează o situaţie de discriminare, ea aplicându-se cu caracter de principiu, tuturor persoanelor ce fac parte din categoria judecătorilor şi procurorilor stagiari sau definitivi şi de asemenea nu se creează o situaţie de imprevizibilitate a legii, dat fiind caracterul pur interpretativ al acestei hotărâri.
Prin Hotărârea nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului a fost respinsă cererea recurentului de înscriere la concursul din 15 octombrie 2009, iar prin Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestaţia formulată împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului.
Curtea reţine că ambele hotărâri au avut în vedere dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi interpretarea adusă acestora prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie 2009.
Faţă de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M.A. împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Contencios → |
|---|
