ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1591/2010
Dosar nr. 1298/42/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei.
1. Investirea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1298/42/2008, reclamanta Camera Medicilor Prahova, prin împuternicit dr. B.M., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice, Autoritatea de Sănătate Publică Prahova, Primarul municipiului Ploieşti, Consiliul local al municipiului Ploieşti şi Administraţia Centrului de Diagnostic şi Tratament, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să oblige pe pârâtul N.E.G. să publice în Monitorul Oficial al României situaţia topografică a Centrului de Diagnostic şi Tratament;
- să oblige Primăria municipiului Ploieşti, Primarul municipiului A.L.V., Consiliul local şi consilierii locali să pună în practică acordarea spaţiilor medicale şi a spaţiilor comune, serviciilor medicale, astfel cum au fost înaintate la Primăria Ploieşti, Autoritatea de Sănătate Publică Prahova şi Ministerul Sănătăţii Publice;
- să oblige Autoritatea de Sănătate Publică să înregistreze în registrul cabinetelor medicale noile cabinete ale medicilor Centrului de Diagnostic şi Tratament;
- să oblige Administraţia Centrului de Diagnostic şi Tratament să emită urgent documentele necesare îndeplinirii Ordinului MS nr. 316 din 30 martie 2006;
- să se dispună obligarea la plata de daune morale a ministrului N.E.G.. a directorului executiv al ASP T.G., a directorului adjunct P.C. şi a şefului de serviciu RUNOS C.E., în favoarea medicilor - membri ai Camerei Medicilor Prahova, care au contract de muncă pe durată nedeterminată cu Centrul de Diagnostic şi Tratament;
- să i se acorde cheltuieli de judecată.
Ulterior, la solicitarea instanţei, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că daunele morale la care a cerut să fie obligaţi N.E.G., T.G., P.C. şi C.E., înţelege să le pretindă în cuantum de 10 lei pentru fiecare medic membru al Camerei Medicilor Prahova care are, contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu Centrul de Diagnostic şi Tratament (CDT) .
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că medicii, membri ai Camerei medicilor, au agreat forma de reorganizare sub denumirea de cabinete medicale grupate, forma care a fost remisă de conducerea administrativă a CDT conform Ordinului nr. 316/2006 de reorganizare a CDT în cabinete medicale grupate.
S-a mai susţinut că s-a solicitat o reexpertizare a situaţiei topografice a CDT, care s-a efectuat în mai multe etape de către Comisia de patrimoniu a Consiliului local, iar îndeplinirea condiţiilor ordinului a fost împiedicată cu rea credinţă de către Primăria Ploieşti, Consiliul local şi consilierii locali, care nu au fost de acord ca Primăria să repartizeze spaţiile destinate medicinii şi efectuării serviciilor medicale.
Reclamanta a mai arătat că îndeplinirea condiţiilor Ordinului nr. 316/2006 nu a fost posibilă din cauza autorităţilor care au considerat că "împroprietăresc medicii" de la CDT şi nu au înregistrat cabinetele medicale individuale astfel încât acestea să poată trece la Cabinete medicale grupate.
2. Apărările formulate în cauză:
1. Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătăţii Publice au fost invocate: excepţia de litispendenţă (pentru existenţa pe rolul aceleiaşi instanţe a dosarului nr. 1337/42/2008); excepţia lipsei calităţii procesuale active a Camerei Medicilor (considerând că reclamanta acţionează în numele unui număr restrâns de medici): excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii (ordinul atacat fiind emis de N.E.G. în calitate de ministru al sănătăţii publice, ca persoană fizică); excepţia lipsei de obiect al cererii (cererea nu se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 554/2004); excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere al acţiunii introductive (situaţia topografică nefăcând parte din categoria actelor a căror publicare este în sarcina Monitorului Oficial al României). Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Prin întâmpinarea formulată de pârâta Administraţia Centrului de Diagnostic şi Tratament, a fost invocată excepţia de conexitate şi s-a solicitat conexarea cauzei la cauza ce face obiectul dosarului nr. 1337/42/2009 - cele două având acelaşi obiect, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acţiunii şi respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere poziţia pe care o are în proces.
3. Prin întâmpinarea formulată de pârâta C.E. (introdusă în cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării reclamantei de obligare a acesteia la plata de daune morale) s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, iar în cazul în care aceasta ar fi admisă, să se respingă în ceea ce o priveşte, cererea reclamantei de acordare a daunelor morale în valoare de 10 lei pentru fiecare medic membru al Camerei medicilor Prahova care are contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu Centrul de Diagnostic şi Tratament.
4. Prin întâmpinarea formulată de pârâta Direcţia de Sănătate Publică (fosta Autoritate de Sănătate Publică) au fost invocate excepţiile de litispendenţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei (nefiind făcută dovada mandatului expres) excepţia lipsei de obiect pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 şi inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
5. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul N.E.G. (introdus în cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării reclamantei de obligare a acestuia la plata de daune morale) a fost invocată excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
6. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul G.T. (introdus în cauză la termenul din 2 aprilie 2009, ca urmare a solicitării reclamantei de obligare a acestuia la plata de daune morale) a fost invocată excepţia de litispendenţă, lipsa de obiect a cererii (pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004), excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
3. Soluţia primei instanţe
Instanţa, la termenul din 12 februarie 2009 a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 1337/42/2008, al aceleiaşi instanţe, la termenul din data de 5 martie2009 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Sănătăţii Publice şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, iar la termenul din 2 aprilie 2009 a dispus introducerea în cauză a persoanelor fizice la care s-a făcut referire în cererea precizatoare şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Ploieşti, calitate procesuală având Primarul şi Consiliul local.
Prin sentinţa nr. 116 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului N.E.G. şi a respins acţiunea în ceea ce-l priveşte pe acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia de litispendenţă invocată de pârâtul G.Ţ., precum şi excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, lipsei calităţii de reprezentant şi a lipsei de obiect; a respins acţiunile conexe, precizate, formulate de reclamantă precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
4. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul N.E.G., instanţa a constatat că acest pârât a emis Ordinul nr. 316/2006 în calitate de ministru al sănătăţii publice şi nu în calitate de persoană fizică particulară. S-a avut în vedere astfel, faptul că în îndeplinirea obiectivelor stabilite de lege în sarcina Ministerului Sănătăţii, ministrul Sănătăţii emite ordine, răspunzător pentru ordin fiind aşadar ministerul prin reprezentant, iar nu persoana fizică ce a deţinut funcţia de ministru.
Excepţia de litispendenţă, invocată de pârâtul G.T., a fost respinsă ca nefondată, faţă de faptul că la data de 12 februarie 2009 instanţa dispusese deja conexarea dosarului nr. 1337/42/2009 la dosarul cauzei.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanţa a constatat că la dosarul cauzei (fila 173) se află adresa 91 din 17 aprilie 2008 prin care reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătăţii Publice, aducându-i la cunoştinţă neaplicarea Ordinului nr. 316/2006, instanţa apreciind astfel că procedura prealabilă prevăzută drept condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost dusă la îndeplinire de reclamantă.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a dr. M.B. pentru Camera Medicilor Prahova a fost respinsă de instanţă, ca neîntemeiată, faţă de adresa cu nr. 117 din 05 iunie 2009 în care se precizează că această persoană este senator al Camerei Medicilor Prahova, reprezentant permanent în Senatul CFMR şi membru al Consiliului de conducere al Camerei Medicilor Prahova.
Excepţia lipsei de obiect invocată de pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice, Direcţia de Sănătate Publică şi T.G., şi motivată în esenţă pe faptul că obligarea pârâtei Direcţia de Sănătate Publică la înregistrarea cabinetelor medicale nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 554/2004, a fost respinsă de instanţă ca neîntemeiată, reţinându-se că procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, poate fi folosită de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, or în speţă, reclamanta în calitate de reprezentantă a medicilor se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de Ordinul nr. 316/2006, urmând ca instanţa să stabilească dacă această vătămare a fost produsă din vina persoanelor chemate în judecată de reclamantă.
Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, că imobilul compus din teren şi construcţie, în care îşi desfăşoară activitatea Centrul de Diagnostic şi Tratament Ploieşti a trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului Ploieşti, prin HG nr. 886/2002 şi că, ulterior, potrivit dispoziţiilor HCL Ploieşti nr. 135/2004 acest imobil a fost trecut în administrarea Centrului de Diagnostic şi Tratament, cu recomandarea ca acesta să procedeze la închirierea către medici a spaţiilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
A mai reţinut instanţa, că din adresa Centrului de Diagnostic şi Tratament nr. 1661 din 12 august 2008, reiese faptul că medicii cu drept de liberă practică şi ceilalţi specialişti care desfăşoară activităţi conexe actului medical ce îşi desfăşoară activitatea în spaţiile din cadrul Centrului, nu doresc să le fie închiriate spaţiile, ci vor să le fie vândute, însă potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 68/2008, vânzarea se poate face numai pentru spaţiile din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, nu şi pentru spaţiile din domeniul public al statului sau unităţilor administrativ teritoriale.
În considerarea caracterului inalienabil al dreptului de proprietate publică, garantat de dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţia României şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută vina persoanelor chemate în judecată de reclamantă, pentru neaducerea la îndeplinire a Ordinului nr. 316/2006, acestea neavând cum să încheie acte de vânzare pentru spaţii din domeniul public şi nici cum să înregistreze cabinetele medicale individuale fără contracte de închiriere aferente spaţiilor folosite.
Constatând, aşadar, netemeinicia acţiunilor conexe, instanţa a respins, pe cale de consecinţă, ca neîntemeiată şi cererea precizatoare a reclamantei, referitoare la acordarea de daune morale, reţinând că pârâţii nu au vătămat niciun interes legitim al reclamantei şi nici nu au lezat-o pe aceasta, în vreun drept recunoscut de lege.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul N., prin apărător, a fost respinsă ca nedovedită.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Camera Medicilor Prahova, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta nu şi-a sistematizat criticile în motive de recurs, memoriul de recurs constituind, de fapt, o reluare integrală a motivelor cererii de chemare în judecată.
Sintetizând aspectele învederate de recurentă, prin prisma considerentelor sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că aceasta combate modul în care Curtea de apel a interpretat probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile, în special prevederile art. 1 şi art. 2 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 316 din 30 martie 2006.
Mai arată că Ministerul Sănătăţii nu a întreprins demersurile necesare pentru rectificarea poziţiei din anexa nr. 221 a HG nr. 866/2002 care priveşte imobilul în care îşi desfăşoară activitatea Centrul de Diagnostic şi Tratament. În plus, nici intimata Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Prahova nu înregistrează cabinetele medicale individuale în registrul aferent, considerând că dovezile de spaţii prezentate de medici, eliberate în baza contractului de administrare, nu îndeplinesc cerinţele legii.
Concluzionând, recurenta afirmă că toţi intimaţii sunt în culpă întrucât au întârziat mai mult de trei ani aducerea la îndeplinire a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 316/2006, motiv pentru care consideră întemeiată şi cererea de acordare a daunelor morale.
6. Apărările formulate de intimaţi
În cauză au formulat întâmpinări intimaţii Direcţia de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătăţii, C.E. şi T.G.
6.1. Întâmpinarea Direcţiei de Sănătate Publică Prahova
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că refuzul său de a înregistra cabinetele medicale ale medicilor care îşi desfăşoară activitatea în Centrul de Diagnostic şi Tratament Cina Ploieşti, este justificat prin neîndeplinirea de către solicitanţi a condiţiei impuse prin art. 20 lit. f) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 153/2003. În esenţă, susţine că nu există temei legal pentru a se considera că actul denumit „contract de administrare" reprezintă dovada de spaţiu pentru cabinete. Mai afirmă că medicii din centru au refuzat închirierea spaţiilor respective, comunicându-şi poziţia adoptată prin adresele nr. 880 din 18 aprilie 2008 şi nr. 1661 din 12 august 2008.
6.2. Întâmpinarea Ministerului Sănătăţii
Intimatul şi-a structurat apărările formulate în două componente, vizând, pe de o parte, soluţionarea recursului pe cale de excepţie dar realizând, pe de altă parte, şi o analiză a considerentelor sentinţei atacate.
Intimatul arată că recurenta nu şi-a evidenţiat motivele de recurs prin raportare la sentinţa atacată, solicitând Înaltei Curţi să constate că recursul este nemotivat.
Pe fondul cauzei, arată că soluţia Curţii de apel este legală, întrucât atribuţiile ministerului privesc numai emiterea actului de reorganizare: Ordinul nr. 316/2006, în concordanţă cu Ordinul nr. 933/2003, nu şi reorganizarea în sine. Această din urmă activitate trebuie desfăşurată de medicii care funcţionează în spaţiul respectiv.
6.3. Întâmpinarea formulată de C.E.
Această intimată, în calitate de şef birou resurse umane, normare, organizare, salarizare în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova consideră că nu i se poate reţine nicio culpă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ea fiind persoana care a solicitat Ministrului Sănătăţii Publice reorganizarea Centrului de Diagnostic şi Tratament Ploieşti, în cabinete medicale grupate. Mai arată că biroul în care îşi desfăşoară activitatea nu are nicio atribuţie legată de înregistrarea cabinetelor medicale.
6.4. Întâmpinarea formulată de T.G.
Intimatul solicită constatarea nulităţii recursului declarat, în temeiul art. 306 C. proc. civ., reiterând excepţia invocată de intimatul Ministerul Sănătăţii, cu aceeaşi motivare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate condiţiile învestirii sale, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte consideră că nu este cazul să constate nulitatea recursului Camerei Medicilor Prahova pentru nemotivare, conform dispoziţiilor art. 306 din acelaşi cod.
Este real, după cum s-a arătat în partea introductivă a pct. I.5 din decizie, că recursul de faţă nu este structurat în motive de recurs şi nu conţine critici punctuale la adresa sentinţei atacate.
Totuşi, Înalta Curte a putut decela din memoriul de recurs criticile expuse la acelaşi pct. I.5, aşa încât calea de atac va fi soluţionată pe fondul ei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
În esenţă, recurenta-reclamantă Camera Medicilor Prahova a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte Direcţia de Sănătate Publică Prahova de a înregistra în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, cabinetele medicale ale medicilor care îşi desfăşoară activitatea în Centrul de Diagnostic şi Tratament Ploieşti.
Centrul de Diagnostic si Tratament Ploieşti a fost înfiinţat în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. 90 din 20 decembrie 1999, începând cu data de 01 ianuarie 2000 având ca obiect de activitate tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor din municipiul Ploieşti, cât şi din Judeţul Prahova.
Prin HG nr. 886/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor locale respective, imobilul compus din construcţie şi teren aferent în care îşi desfăşoară activitatea Centrul de Diagnostic şi Tratament Ploieşti, a trecut din domeniul privat al statului şi administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în domeniul public al municipiului Ploieşti.
În baza Hotărârii Consiliului Local Ploieşti nr. 135/2004 privind transmiterea bunurilor (clădiri şi terenuri) ce aparţin domeniului public al municipiului Ploieşti în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare de interes local în administrarea acestora, imobilul în care funcţiona Centrul de Diagnostic şi Tratament a fost trecut în administrarea acestuia.
Ulterior, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 316 din 30 martie 2006 privind reorganizarea unei unităţi sanitare din judeţul Prahova a fost aprobată reorganizarea Centrului de Diagnostic şi Tratament în cabinete medicale grupate cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 933/2003.
Pentru punerea în aplicare a acestui din urmă ordin, invocat de recurentă în susţinerea demersurilor sale administrative, era necesară înregistrarea cabinetelor medicale în Registrul unic al cabinetelor medicale, dar această operaţiune nu a fost posibilă pentru că medicii reprezentaţi de recurentă nu au prezentat documentaţia prevăzută la art. 20 din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 153/2003.
În concret, nu s-a depus documentul prevăzut la lit. f) a art. 20 din Norme, text introdus prin Ordinul nr. 560/2003, al aceluiaşi ministru potrivit cu care:
„Certificatul de înregistrare se eliberează în baza următoarelor documente:
…
f) dovada îndeplinirii condiţiilor minime de spaţiu şi circuite funcţionale în concordanţă cu serviciile medicale furnizate pe specialităţi".
Cum imobilul în care îşi desfăşoară activitatea Centrul de Diagnostic şi Tratament Ploieşti aparţine domeniului public al municipiului Ploieşti, el nu poate fi înstrăinat către medici sub nicio formă, opunându-se dispoziţiile legale corect indicate de judecătorul fondului, respectiv art. 136 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Aşa fiind, reţinând că din pricina opoziţiei exprimate de medici nu au putut fi încheiate contracte de închiriere, iar autoritatea publică locală nu este de acord să încheie contracte de folosinţă gratuită (comodat), rezultă că în cauză recurenta nu a probat că este în posesia unei dovezi de spaţiu, şi, deci, refuzul exprimat de intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Prahova, apare ca justificat.
Documentele prezentate de medici cu titlu de „dovadă de spaţiu" (filele 93-111, dosar fond) nu pot avea o atare semnificaţie întrucât reprezintă de fapt o adeverinţă-tip („se adevereşte prin prezenta că …") eliberată în baza contractului de administrare nr. 15936 din 28 decembrie 2006 încheiat între Municipiul Ploieşti şi Centrul de Diagnostic şi Tratament, care indică spaţiile ocupate de fiecare medic solicitant, multe dintre acestea fiind folosite în comun de mai multe persoane, fără a întruni cerinţele art. 20 lit. f) din Norme, precitat.
Potrivit definiţiei legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile"
În cauză nu s-a demonstrat că autorităţile publice chemate în judecată au acţionat cu exces de putere, ci, dimpotrivă, că recurenta-reclamantă, prin modul în care a gestionat interesele medicilor pe care îi reprezintă nu a ales căile administrative şi procedurale cele mai adecvate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinţei civile nr. 116 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1587/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1594/2010. Contencios → |
|---|
