ICCJ. Decizia nr. 1661/2010. Contencios. Cetăţenie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1661/2010
Dosar nr. 62/1/2010
Şedinţa publică din 23 martie 201.
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4532 din 22 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1411 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, astfel că judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
În cauza de faţă intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, cum greşit a reţinut judecătorul fondului.
Împotriva acestei hotărâri, intimata-reclamantă S.V., HG, G.A. şi G.E. au formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu privire la nerespectarea principiului priorităţii dreptului comunitar şi pe dispoziţiile art. 322 pct. (2) C. proc. civ. deoarece instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că instanţa s-a pronunţat extrapetita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv, asupra faptului că solicitantul nu a fost primit a depune cererea de redobândire în perioada de la depunerea cererii de intenţie până la data înaintării cererii de chemare în judecată ori reclamanţii au solicitat instanţei să stabilească termenul în care instituţia competentă să fie obligată a primi cererile de redobândire a cetăţeniei române - iar nu să se constate faptul că pârâtul a refuzat să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române, în acest sens existând o minus petita.
Cu privire la nerespectarea principiului dreptului comunitar se arată că în principiul încălcat de instanţă la aprecierea comportamentului instituţiei este cel al certitudinii juridice – care înseamnă că aplicarea legii la o situaţie specifică trebuie să fie previzibilă, autorităţile publice având obligaţia de a asigura ca legea să fie uşor de stabilit de către cei cărora li se aplică şi să poată să prevadă existenţa ei şi modul în care va fi aplicată.
De asemenea, se arată că au fost încălcate principiul nediscriminării/egalităţii, administraţiei prin lege sau al legalităţii administraţiei precum şi cel al proporţionalităţii.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte, constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - se reţine că petitul acţiunii reclamanţilor - revizuenţi în acţiunea principală a fost - a obliga pârâtul să comunice actele care trebuie anexate la cererea de redobândire a cetăţeniei române, a obliga pârâtul să primească cererile de redobândire a cetăţeniei române cu actele justificative, într-un termen scurt rezonabil, obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată şi la despăgubiri morale pentru fiecare reclamant.
Instanţa de revizuire constată că instanţa fondului şi instanţa de recurs au soluţionat cererea de chemare în judecată având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, expus anterior. Instanţa fondului s-a pronunţat în sensul obligării pârâtului să stabilească o dată de depunere de către reclamanţii-revizuenţi a cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, iar instanţa de recurs considerând că termen rezonabil nu înseamnă termen scurt în contextul unui număr foarte mare de cereri şi lipsa unui spaţiu corespunzător, a modificat sentinţa civilă recurată şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Este imprecisă motivarea revizuentelor în sensul că s-a atacat refuzul explicit al autorităţii pârâte de a stabili un termen concret şi definit şi nu de a se primi cererea într-un termen rezonabil şi va fi înlăturată ca nefondată.
Referitor la nerespectarea principiului dreptului comunitar aşa cum acesta este stipulat în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Principiul certitudinii juridice, nediscriminării, legalităţii administraţiei precum şi cel al proporţionalităţii sunt analizate de la speţă la speţă.
Instanţa de recurs în mod judicios, a apreciat că de la data depunerii scrisorii prin poştă a cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi până la introducerea cererii de chemare în judecată a trecut un timp foarte scurt (2 luni aproape) atunci în raport de alte cereri similare dar trimise prin poştă de 3-6 ani s-a constatat că termenul nu este nerezonabil - în contextul obiectiv de lucru. În acest sens s-au exemplificat alte decizii de speţă.
Faţă de cele reţinute mai sus, se va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.V., HG, G.A. şi G.E. împotriva deciziei nr. 4532 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1656/2010. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 1672/2010. Contencios → |
|---|
