ICCJ. Decizia nr. 1675/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1675/2010
Dosar nr. 771/45/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi, reclamantul D.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Iaşi, anularea deciziei nr. 19567 din 17 februarie 2009, prin care i s-a stabilit calitatea de titular al drepturilor prevăzute de OUG nr. 148/2005, precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în sumă de 1532 lei, începând cu data de 26 octombrie 2008 ,pentru fiecare dintre cei doi copii născuţi la 26 octombrie 2008.
Pe timpul derulării procesului, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005.
Tribunalul Iaşi a dispus, prin încheiere, sesizarea Curţii de Apel Iaşi cu excepţia de nelegalitate invocată.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Prin întâmpinările depuse, pârâta şi intervenientul, precum şi Guvernul României, au invocat excepţia inadmisibilitătii excepţiei de nelegalitate cu privire la acte administrative cu caracter normativ şi au solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 11/CA din 18 ianuarie 2010, a respins excepţia inadmisibilitătii ridicării excepţiei de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu Guvernul României şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005,aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006 emisă de Guvernul României, în partea referitoare la definiţia dată naşterii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilitătii.
S-a avut în vedere soluţia de principiu, adoptată în şedinţa de la 29 septembrie 2008 de plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la admisibilitatea ridicării excepţiei de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Pe fondul cauzei.
S-a reţinut că HG nr. 1025/2006 a fost emisă în vederea aplicării OUG nr. 148/2005, prin care se prevede acordarea concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi a indemnizaţiei lunare aferente. S-a avut în vedere că indemnizaţia luară menţionată nu se raportează la actul biologic al naşterii sau la numărul de persoane născute, în cazul unei sarcini gemelare sau de tripleţi ori multipleţi fiecare făt având propriul proces de evoluţie şi de naştere.
S-a mai apreciat că , în cazul unei sarcini multiple, fiecare făt devine, prin naştere, titular de drepturi proprii, distincte de ale celorlalţi feţi.
Curtea de Apel Iaşi a considerat că art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 vine în contradicţie nu numai cu actul normativ cu forţă juridică superioară a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar şi cu prevederile constituţionale, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
La adoptarea soluţiei au fost avute în vedere şi soluţiile de speţă pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care, cu valoare de precedent judiciar, s-a stabilit că definiţia dată naşterii prin HG nr. 1025/2006 încalcă principiul egalităţii de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii dintr-o sarcină gemelară şi cei proveniţi dintr-o sarcină simplă, fără a exista vreo justificare de ordin obiectiv pentru instituirea acestei diferenţieri.
Totodată, s-a reţinut că însuşi legiuitorul, prin Legea nr. 239/2009 a modificat prevederile art. 2 din OUG nr. 148/2005, stabilit că indemnizaţia se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi au declarat recurs pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În recursul declarat de pârâtul Guvernul României este invocată excepţia inadmisibilităţii în raport cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerându-se că excepţia e nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Pe fondul cauzei, HG nr. 1025/2006 este considerată temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul dispoziţiilor constituţionale, precum şi al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi al Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.
Recurentul susţine că indemnizaţia în discuţie se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 naşteri şi nu pentru fiecare copil, respectându-se dispoziţiile cuprinse în OUG nr. 148/2005 cu modificările şi completările ulterioare, iar Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, definesc naşterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Se concluzionează că, indiferent de numărul copiilor născuţi printr-o singură naştere se acordă o singură indemnizaţie, Normele metodologice menţionate fiind în deplină concordanţă cu cele cuprinse în OUG nr. 148/2005 cu modificările şi completările ulterioare, fără a se putea reţine pretinsa discriminare creată între copiii proveniţi dintr-o sarcina simplă şi una gemelară. Se susţine că măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariului şi nu o componentă a alocaţiei destinate copiilor.
Este invocată Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale.
Recurentul solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, casarea acestei sentinţe şi respingerea excepţiei de nelegalitate invocată ca fiind neîntemeiată.
În recursul declarat de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază că instanţa fondului a pronunţat o sentinţă cu aplicarea greşită a legii, deoarece HG nr. 1025/2006 nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, faţă de care să poată fi invocată excepţia de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
De asemenea, se mai arată că, potrivit OUG nr. 148/2005 cu modificările şi completările ulterioare, acordarea indemnizaţiei pentru naştere nu se face pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure naşteri, în scopul ca, pe perioada creşterii copilului, indemnizaţia acordată să înlocuiască venitul salarial al părintelui care îndeplineşte condiţiile de acordare şi optează pentru această formă de sprijin.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fond respingerea excepţiei de nelegalitate, ca inadmisibilă.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. în raport cu normele legale incidente şi probatoriul administrat, Înalta Curte constată că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, din următoarele considerente:
1. Cu privire la excepţia invocată:
Excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate în cazul unui act administrativ normativ, invocată de emitentul actului, este neîntemeiată, din economia Legii contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 cu trimitere la dispoziţiile art. 11 alin. (4), rezultând că „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând".
La nivelul Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat în mod constant că excepţiile de nelegalitate privind actele administrative normative invocate şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 se soluţionează pe fond, nefiind acceptată teza potrivit căreia aceste excepţii ar fi inadmisibile.
2. Pe fondul cauzei.
Nu se va primi critica celor doi recurenţi, în sensul că intenţia legiuitorului a fost aceea de a asimila indemnizaţia prevăzută de ordonanţă ca un substitut al salariului.
Instanţa fondului a reţinut în mod corect că prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice menţionate mai sus sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise , din moment ce definiţia dată „naşterii", ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Astfel, în timp ce acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată la numărul copiilor născuţi (art. 6 din O.UG. nr. 148/2005), iar „naşterea" a fost definită ca reprezentând „aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii", evident că prin art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, ce face obiectul excepţiei de nelegalitate se adaugă/completează în mod nelegal la actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia au fost adoptate normele şi se încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcina simplă şi cei proveniţi dintr-o sarcină multiplă.
Un argument în plus pentru menţinerea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi este şi acela că, în preambulul OUG nr. 148/2008, se subliniază, între altele, că la adoptarea acestui act normativ s-a avut în vedere şi „necesitatea îmbunătăţirii echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copiilor".
Ca urmare, pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ, ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 11l/CA din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1672/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 168/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
