ICCJ. Decizia nr. 168/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 168/2010
Dosar nr. 749/39/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 142 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta V.D. şi, anulând hotărârea nr. 5308/2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta şi mama sa s-au refugiat din Iaşi în Râmnicu-Vâlcea şi că refugiul acestora „a fost determinat de operaţiunile de război care s-au derulat în aceste teritorii".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că soluţia este netemeinică şi nelegală, întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă că refugiul reclamantei ar fi fost determinat de persecuţii de natură etnică, aşa cum prevede Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate. Este, aşadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în cauză, a localităţii sale de domiciliu, să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.
Or, aşa cum rezultă, în mod expres, din chiar susţinerile intimatei-reclamante (cererea de chemare în judecată – f. 2 dosar fond), şi cum, de altfel, a reţinut şi instanţa de fond, refugiul intimatei-reclamante din localitatea de domiciliu „a fost determinat de operaţiunile de război care s-au derulat în aceste teritorii", refugiul neavând, aşadar, ca temei criterii de natură etnică.
Cum refugiul intimatei-reclamante nu a fost consecinţa unor persecuţii etnice exercitate asupra sa ori a familiei sale, nefiind întrunită condiţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, recursul va fi admis şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei nr. 142 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei V.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1688/2010. Contencios → |
|---|
