ICCJ. Decizia nr. 170/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 170/2010
Dosar nr. 835/44/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 121 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul V.O., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de conducătorul autorităţii pârâte, până la soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, în cauză există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, prin care s-a dispus preavizarea, în vederea revocării reclamantului din funcţia de Director executiv al Centrului Judeţean Vrancea al autorităţii pârâte, pe care a ocupat-o prin concurs, având în vedere chiar premisa posibilităţii revocării unilaterale a unui contract bilateral, aşa cum este cel încheiat între părţi, cu prilejul ocupării funcţiei.
În privinţa pagubei iminente, prima instanţă a reţinut că această condiţie este îndeplinită, având în vedere afectarea dreptului la muncă al reclamantului şi imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale din funcţia deţinută.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitându-se modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că au fost nesocotite prevederile art. 89 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., citaţia fiind transmisă prin fax cu numai 24 de ore înaintea termenului fixat, astfel încât pârâta-recurentă, a fost pusă în imposibilitatea formulării apărării.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 privind eliberarea reclamantului din funcţia de director executiv la Centrul Judeţean Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Vrancea, întrucât aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile art. OUG nr. 37/2009, în vigoare de la data de 22 aprilie 2009, ca urmare a desfiinţării respectivului post, existenţa cazului justificat fiind greşit reţinută.
Totodată, în opinia recurentei, în raport cu actele dosarului nu putea fi reţinută nici iminenţa producerii unei pagube, întrucât reclamantului-intimat i-au fost puse la dispoziţie două posturi de execuţie, ofertă cu privire la care acesta a înţeles să-şi exprime acordul prin adresa înregistrată sub nr. 12918 din 8 mai 2009.
S-a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond nu a avut în vedere caracterul de excepţie al măsurii suspendării şi nu a indicat în concret motivele temeinice considerate ca fiind de natură să înlăture prezumţia de legalitate de care se bucură actul contestat, limitându-se la indicarea articolelor de lege care reglementează instituţia suspendării actului administrativ şi la invocarea unor motive legate de lipsa veniturilor salariale.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate de recurentă, pentru considerentele în continuare arătate.
1. Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., citaţia trebuie să fie înmânată părţii, sub sancţiunea nulităţii, cu 5 zile înaintea termenului de judecată. Teza a II-a a acestui text prevede însă că, în principiile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.
Conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
În raport cu aceste prevederi legale şi cu circumstanţele concrete ale speţei, criticile aduse aprecierii instanţei în privinţa modalităţii de citare a pârâtei-recurente nu sunt justificate, incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. neputând fi reţinută.
2. Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.
Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de faptul că prin actul contestat au fost aplicate întocmai prevederile OUG nr. 37/2009 în a cărei executare a fost emis, nu sunt de natură a impune o altă concluzie în cauză.
Actul normativ care a constituit temeiul legal al deciziei contestate a fost abrogat prin OUG nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a OUG nr. 37/2009 (supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării/cât şi prevederile din respectiva ordonanţă ce au fost preluate integral în OUG nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituţionale.
Curtea Constituţională a statuat astfel că, prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, încălcând dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
S-a reţinut, totodată, că OUG nr. 137/2009 a exprimat, prin dispoziţiile sale, o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ-teritoriale, punând în discuţie însuşi regimul constituţional şi legal al funcţiei publice .
Mai mult, la 10 noiembrie 2009 cauza a fost soluţionată pe fond, prin sentinţa nr. 236/2009, ataşată la dosar (fila 44), dispunându-se anularea deciziei nr. 634 din 24 aprilie 2009 emisă de autoritatea pârâtă şi reîncadrarea reclamantului în funcţia de conducere deţinută, potrivit specificului activităţii sale.
În consecinţă, nefiind incident în cauză nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 121 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Contencios → |
|---|
