ICCJ. Decizia nr. 171/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 171/2010
Dosar nr. 565/54/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia (sentinţa) nr. 167 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.M.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin care solicita anularea calificativului „Bine", acordat de pârât, şi suspendarea efectului calificativului până la soluţionarea acţiunii în anulare. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond constata ca aceasta nu este întemeiata, întrucât Raportul de evaluare reprezintă o Decizie unilaterala a unei autorităţi publice, emise in vederea organizării si aplicării Legii nr. 128/1997 cu efecte concrete asupra carierei funcţionarului public supus evaluării; evaluarea poate conduce atât la înlăturarea unor beneficii acordate prin lege, la intervenţia unor interdicţii privind promovarea pe anumite funcţii dar chiar la invalidarea pe funcţie conform art. 5 din Ordinul nr. 5113/2008.
Prin urmare, apreciază prima instanţă, raportul îndeplineşte condiţiile de fi act administrativ, in sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, fiind supus cenzurii in contencios administrativ sub aspectul respectării procedurii instituita de legislaţia incidentă.
Pe fondul cauzei, instanţa de judecată reţine că reclamanta îndeplineşte funcţia de Director al C.C.D. din cadrul autorităţii pârâte, fiind numită potrivit Ordinului nr. 3671/2006 emis de ministru, ca urmare a promovării concursului.
Activitatea managerială a reclamantei a fost sus-pusă evaluării în anul 2007 în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întocmindu-se în acest sens Raportul de evaluare nr. 43609 din data de 25 septembrie 2008.
De asemenea, se arată în considerentele hotărârii recurate, din analiza acestui Raport si a Fisei de evaluare rezulta ca s-au avut in vedere toate capitolele prevăzute de Ordinul nr. 5113/2008 emis de ministru, act ce reglementează procedura evaluării anuale a managerului, iar in raport de fiecare atribuţie circumscrisa funcţiei de Director al C.C.D. s-au avut în vedere toate subcriteriile de analiză prevăzute de legislaţia incidentă, calculându-se un punctaj total de 80 puncte corespunzător calificativului „Bine".
Împotriva acestui Raport de evaluare, reclamanta a formulat contestaţii în procedura administrativă prealabilă, contestaţie soluţionată prin adresa nr. 18129/2008 emisa de Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului, în sensul admiterii şi acordării unui punctaj final de 81,1 puncte, corespunzător însă aceluiaşi calificativ „Bine".
Comisia de evaluare a fost numita prin Ordinul Ministrului şi a fost formata din 5 membrii, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 şi art. 2 si 4 din Ordinul nr. 5113/2008, alcătuirea nefiind contestata în cauză. Evaluarea s-a declanşat prin realizarea autoevaluării de către însăşi reclamantă, conform fiselor aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 5113/2008.
Potrivit art. 2 alin. (5) din acelaşi Ordin, evaluarea se realizează pe baza documentelor existente la I.S.J./I.S.M.B./C.C.D., a fiselor de autoevaluare a Rapoartelor argumentative, documente întocmite în cauză.
Reţine instanţa de fond că, din adresa nr. 32185 din 23 mai 2008, rezultă că s-au transmis documentele necesare evaluării activităţii manageriale, reclamanta neprecizând ce documente care ar fi putut avea o înrâurire hotărâtoare asupra evaluării au lipsit sau nu au fost avute în vedere de Comisie ci afirmând doar ca a obţinut punctaj minim la criteriile unde nu exista documente. Or, arată prima instanţă, faptul ca s-au ridicat documente în mod selectiv este o simpla afirmaţie subiectiva nesusţinută prin nicio probă certă; din conţinutul Opisului nu rezulta cu certitudine toate documentele predate, fiind precizate grupurile de documente, iar predarea acestora s-a făcut de către reclamanta însăşi in vederea evaluării.
Conform aceluiaşi art. 2 alin. (5) din ordin, se arată în considerentele hotărârii atacate, evaluarea se face si in lipsa persoanei vizate, pe baza documentelor precizate în ordin. Faptul că în alte cazuri au fost admise contestaţii şi schimbate calificative din „nesatisfăcător" în „foarte bine" nu poate constitui un argument temeinic pentru constatarea nelegalităţii evaluării în cauza de faţă.
În concluzie, reţine prima instanţă, sub aspect procedural nu sunt identificate vicii concrete, temeinic justificate, care sa conducă la anularea Raportului.
Sub aspectul evaluării în concret, instanţa de fond reţine că, la criterii precum „capacitatea de comunicare", care presupun cunoaşterea personală a reclamantei, relaţiile acesteia cu colegii, legea a instituit un drept de apreciere subiectivă în favoarea angajatorului, acesta fiind investit cu putere publică în acest scop.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a efectelor calificativului, prima instanţă reţine ca aceasta nu este motivată în fapt, fiind indicat decât temeiul de drept, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată a contestat atât raportul de evaluare, cât şi modul în care s-a desfăşurat procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva raportului, în prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la critica referitoare la modul în care s-a desfăşurat procedura de soluţionare a contestaţiei, respectiv că trebuie deplasată o nouă comisie de evaluare, nu doar o analiză a documentelor anexate la raportul iniţial de evaluare. Reclamanta a mai arătat că deşi prima instanţă nu a reţinut iregularităţi de ordin procedural, în realitate, din probele administrate rezultă că respectiva comisie nu a avut toate documentele necesare pentru a efectua evaluarea.
Recursul nu este fondat.
Susţinerea reclamantei că în cadrul soluţionării contestaţiei împotriva raportului de evaluare se impunea constituirea unei noi comisii de evaluare, care să se deplaseze la I.Ş.J. iar nu doar examinarea documentaţiei pe care s-a întemeiat respectivul raport, este lipsită de orice bază legală, o astfel de dispoziţie vizând exclusiv comisia care realizează evaluarea şi întocmeşte raportul conform art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 5113/2008 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Apoi, faptul că prima instanţă nu s-a referit în hotărârea judecătorească pronunţată la susţinerea reclamantei ca o nouă comisie de evaluare trebuie deplasată pentru soluţionarea contestaţiei, este lipsită de semnificaţie. Este adevărat că hotărârea trebuie motivată, că motivarea reprezintă o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate, însă raportat la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este impusă doar cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor, nu orice susţinere a acestora, în speţă, motivarea hotărârii îndeplinind toate aceste cerinţe, ceea ce face posibilă exercitarea controlului judiciar.
În fine, observă Înalta Curte, nu poate fi primită nici critica hotărârii instanţei de fond în privinţa faptului că evaluarea ar fi avut la bază o documentaţie incompletă şi că în hotărârea recurată s-ar fi reţinut, eronat, că sub aspect procedural nu au fost identificate vicii concrete, de natură să ducă la anularea raportului. Dimpotrivă, constată Înalta Curte, judecătorul fondului a examinat cu atenţie această chestiune şi, cu îndrituire, a reţinut că din conţinutul opisului cu documentele predate în vederea evaluării nu rezultă cu exactitate care documente au fost trimise comisiei. Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut în sentinţa recurată, selecţia documentelor expediate comisiei a fost realizată chiar de către reclamantă, aspect ce nu este lipsit de relevanţă.
De altfel, este de observat că nici în recurs nu se precizează care ar fi documentele omise, critica fiind formulată la fel de vag ca susţinerea în acelaşi sens din cererea de chemare în judecată, imprecizie ce nu facilitează controlul judiciar.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C.M.O., potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.M.O. împotriva deciziei (sentinţei) nr. 167 din 4 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 176/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
