ICCJ. Decizia nr. 189/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 189/2010
Dosar nr. 1499/33/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Sălaj s-a înregistrat la data de 16 mai 2009 acţiunea formulată de T.A. şi C.N.C. prin care au solicitat obligarea M.J.L.C. şi a Tribunalului Sălaj la menţinerea indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru perioada decembrie 2003 – martie 2006 la nivelul coeficientului 13 de multiplicare, iar după data de 1 aprilie 2006 corespunzător coeficientului 17, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale în raport de drepturile băneşti încasate la nivelul coeficientului 12 şi respectiv 15 de multiplicare.
La data de 5 iunie 2009, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. 554 din 23 februarie 2004 şi nr. 108 din 5 mai 2006 ale M.J. în raport de prevederile art. 5 din OUG nr. 117/2003 şi de art. 169 C. muncii.
Prin încheierea din 29 iunie 2009 Tribunalul Sălaj a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Această din urmă instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 453 din 7 octombrie 2009 prin care a admis excepţia invocată şi a constatat nelegalitatea Ordinelor nr. 554/2004 şi nr. 1108/2006 în raport cu dispoziţiile art. 5 din O.U.G nr. 117/2003 şi ale art. 169 C. muncii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au funcţionat ca judecători financiari în cadrul Camerei de Conturi Sălaj, fiind salarizaţi cu coeficientul de multiplicare 13, corespunzător funcţiei de judecător de curte de apel, conform Legii nr. 50/1996 şi art. 56 alin. (2) din OUG nr. 177/2002.
În urma intrării, în vigoare a OUG nr. 117/2003, reclamanţii au fost numiţi judecători la Tribunalul Sălaj, instanţa la care au optat, fiind salarizaţi prin aplicarea unui coeficient de multiplicare de 12,5 şi respectiv 12, astfel cum rezultă din anexa Ordinului nr. 554/2004, situaţie menţinută şi prin Ordinul nr. 1108/2006 emis urmare a adoptării OUG nr. 27/2006.
Instanţa a mai reţinut că, fiind vorba de o preluare a activităţii Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, salarizarea judecătorilor numiţi în magistratură conform art. 5 din OUG nr. 117/2003 trebuia făcută în lipsa unor dispoziţii speciale, prin păstrarea coeficientului 13 de multiplicare, conform normelor de drept comun cuprinse în art. 169 C. muncii, potrivit cărora în cazul în care se produce un transfer al unităţii, salariaţii beneficiază de toate drepturile de la data transferului.
Instanţa a concluzionat că ambele acte administrative sunt nelegale prin faptul că nu au fost păstrate drepturile salariale ale judecătorilor financiari, în raport cu normele de drept comun.
Împotriva sentinţei a declarat recurs M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat împrejurarea că reclamanţii au fost transferaţi, ceea ce i-ar fi îndreptăţit să fie salarizaţi conform coeficientului 13 de multiplicare. În realitate, reclamanţii, foşti judecători financiari, nu au fost transferaţi, ci numiţi judecători prin decret al Preşedintelui României, în baza art. 5 din OUG nr. 117/2003.
Cât priveşte noţiunea de „preluare" prevăzută în OUG nr. 117/2003, echivalată de instanţa de fond transferului, pârâtul a învederat că acest termen a fost folosit doar pentru dosarele Curţii de Conturi, nu şi pentru personalul instanţelor din acel sistem. Salarizarea judecătorilor financiari din cadrul colegiilor jurisdicţionale ale camerelor de conturi judeţene a fost prevăzută de art. 39 alin. (2) din OUG nr. 177/2002, corespunzător funcţiei de judecător de curte de apel, fără să le fi fost recunoscut gradul profesional de judecători de curte de apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
Astfel, prin Ordinul nr. 554/ C din 23 februarie 2004, M.J. a dispus ca, începând cu 1 decembrie 2003 foştii judecători financiari numiţi în funcţia de judecător prin Decretul nr. 12 din 13 ianuarie 2004, prevăzuţi în anexele ordinului să beneficieze de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia. În anexa privind instanţele din raza Curţii de Apel Cluj se află la poziţiile 7 şi 8 reclamanţii T.A. şi C.N.C., numiţi judecători la Tribunalul Sălaj, cu coeficient de multiplicare 12,5 şi respectiv 12.
În soluţionarea excepţiei de nelegalitate a acestui ordin, prima instanţă nu a avut în vedere împrejurarea că acest act administrativ unilateral cu caracter individual a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a reţinut că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din lege şi ale art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 de modificare şi completare a Legii nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative individuale emise anterior datei de 1 ianuarie 2005, contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare a căror respectare asigură exerciţiul real al dreptului la un proces echitabil şi al principiului securităţii juridice, prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. şi respectiv, de art. 47 din Carta Drepturilor fundamentale a U.E.
În considerarea rolului ce revine judecătorului naţional în calitate de prim judecător convenţional şi comunitar, Plenul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ.
În consecinţă, excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 554/ C din 23 februarie 2004 fiind greşit admisă, Curtea, admiţând recursul, va modifica sentinţa în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată.
Referitor la Ordinul nr. 1108/ C din 5 mai 2006, acesta, având caracter normativ, a fost emis în aplicarea OUG nr. 27/2006 şi priveşte salarizarea începând cu 1 aprilie 2006 a judecătorilor din cadrul instanţelor judecătoreşti, stabilind că indemnizaţia de încadrare brută lunară se calculează în raport cu nivelul instanţelor, vechimea în magistratură şi funcţia deţinută, potrivit anexelor 1-15.
Din actele dosarului rezultă că reclamanţii, foşti judecători financiari la Colegiul Jurisdicţional al Camerei de Conturi Sălaj, au fost numiţi judecători la Tribunalul Sălaj de la 1 decembrie 2003, fiind salarizaţi conform OUG nr. 177/2002.
De la 1 aprilie 2006 salarizarea reclamanţilor s-a realizat potrivit OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, act normativ în executarea căruia a fost emis Ordinul nr. 1108/C/2006 a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale incidentală.
Dispoziţiile legale la care a făcut referire instanţa de fond, respectiv art. 5 din OUG nr. 117/2003 şi art. 169 C. muncii nu sunt aplicabile, legalitatea ordinului urmând a fi cercetată în raport de conţinutul OUG nr. 27/2006 în executarea căreia a fost emisă. Or, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru judecătorii de tribunale sunt cei stabiliţi prin Anexa ordonanţei la lit. a) pct. 24, actul normativ fiind corect aplicat de către M.J. faţă de reclamanţi, care nu au uzat de calea contestaţiei prevăzute de art. 36 din ordonanţă.
În consecinţă, soluţia instanţei de constatare a nelegalităţii Ordinului nr. 1108/C/2006 fiind fără suport legal, Curtea va respinge excepţia invocată cu privire la acest act administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 453 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa civilă atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 192/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
