ICCJ. Decizia nr. 1803/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1803/2010
Dosar nr. 2829/2/2009
Şedinţa de la 13 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2656 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta SC E. SA ca şi cererea conexă formulată de reclamantul Municipiul Târgu Mureş, ambele în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a fost anulată Hotărârea nr. 867 din 18 decembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petenta H.A.E. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu un fapt de discriminare, susţinând că a decis să introducă centrală termică în apartamentul său însă SC E. SA a răspuns la cererea sa cu arătarea condiţiilor de deconectare şi fără a-i elibera avizul necesar în acest sens.
SC E. SA este un operator local al Serviciului public de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice prin sistem centralizat, fără a deţine însă monopolul în acest domeniu.
Această societate comercială de stat funcţionează în temeiul unui contract de delegare de gestiune, administrând Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică, proprietatea Municipiului Târgu Mureş.
Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în motivarea în fapt şi în drept a Hotărârii sale cu nr. 867 din 18 decembrie 2008, luând în calcul sesizarea formulată de petentă, precum şi toate apărările formulate de Municipiul Târgu Mureş şi SC E. SA a concluzionat că faptele prezentate constituie discriminare, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din OG nr. 137/2000, republicată şi a aplicat sancţiunea contravenţională „avertisment" Consiliului Local Târgu Mureş. Totodată a recomandat acestuia să depună diligenţe pentru înlăturarea elementelor discriminatorii din aplicarea HCL nr. 11/2007, în care, la art. 2 şi Anexa nr. 2, se prevăd zone unitare de încălzire, unde se asigură o singură soluţie de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin sistem centralizat.
Reclamanţii au susţinut că HCL nr. 11/2007 este legală şi reprezintă aplicarea în practică a principiului „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică" instituit în Anexa 1 la cap. IV din HG nr. 3462/2006 republicată, astfel încât Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost emisă prin interpretarea greşită a dispoziţiilor legale.
Instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a apreciat că nu se poate reţine un caz de discriminare în situaţia dedusă judecăţii.
Instanţa a arătat că obligaţia asigurării serviciului public de alimentare cu energie termică revine, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, autorităţii administraţiei publice locale, iar prin HG nr. 462/2006 a fost prevăzută obligaţia de instituire a zonei unitare de încălzire, astfel încât, în mod legal a fost emisă HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, care este un act administrativ cu caracter normativ aplicabil în Municipiul Târgu Mureş.
Instanţa de fond a reţinut că A.N.R.S.C. este autorizată să elaboreze, să stabilească şi să urmărească aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării pieţei de energie termică, în condiţiile de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, conform art. 14 din Legea nr. 325/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-Cadru al Serviciului public de alimentare cu energie termică se prevăd condiţiile cumulative pentru debranşare şi deconectare, menţinând şi interdicţia de deconectare/debranşare în zona unitară de termie.
Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut că locatarul, membru al unei asociaţii de proprietari, pentru a-şi monta microcentrală în apartament şi a se deconecta de la sistemul centralizat de energie termică trebuie să îndeplinească condiţiile cumulative enumerate de lege, iar avizul de deconectare poate fi emis numai după verificare de către furnizorul de energie termică.
Instanţa a concluzionat că petenta nu a îndeplinit condiţiile de deconectare, iar SC E. SA, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu a eliberat avizul de deconectare/debranşare, formulând un răspuns petiţionarei prin care i s-a adus la cunoştinţă aspectul că are obligaţia de a respecta prevederile legale în materia debranşării.
Instanţa a mai reţinut şi că zona unitară de încălzire a fost instituită prin lege şi impusă tuturor furnizorilor de energie termică în Sistem centralizat, la nivel naţional, astfel încât măsura instituită zonei unitare de încălzire nu poate fi considerată discriminare.
2. Motivele de recurs prezentate de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.)
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond a interpretat eronat normele legale în materie cât şi incidenţa acestora în cauză, întrucât în sensul OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prin modul de aplicare a prevederilor legale de către SC E. SA s-a creat o situaţie diferenţiată între petentă şi ceilalţi locatari ai asociaţiei de proprietari nr. 41;
- prin efectul măsurilor adoptate s-a creat o situaţie dezavantajoasă a petentei faţă de alţi beneficiari , respectiv faţă de ceilalţi locatari care au beneficiat de debranşare;
- potrivit Legii nr. 325/2006, administraţia publică locală este obligată să stabilească zone unitare de încălzire, sens în care Primăria Municipiului Târgu Mureş a adoptat strategia de alimentare cu căldură a oraşului prin Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr. 11 din 25 ianuarie 2007, în care se prevede zona unitară de termie unde se asigură o singură soluţie de încălzire. Pentru zona în care locuieşte reclamanta s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem centralizat, fără a se avea în vedere că în unele blocuri, cum este şi cel în care locuieşte petenta, unii locatari au centrale termice de apartament iar alţii folosesc energia termică prin sistem centralizat;
- sistemul „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică", invocat de SC E. SA nu se aplică în practică, astfel că în mod corect şi întemeiat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a emis hotărârea cu nr. 867 din 18 decembrie 2009, care în mod nelegal a fost anulată de prima instanţă.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată raportat la motivele de nelegalitate invocate, sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., faţă de prevederile legale incidente din materie supusă analizei, dar şi faţă de apărările formulate de intimaţii-pârâţi reţine că se impune admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunilor conexe formulate de reclamantele-intimate SC E. SA Târgu Mureş şi Municipiul Târgu Mureş, ca neîntemeiate cu consecinţa menţinerii actului administrativ atacat, respectiv a hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 867 din 18 decembrie 2008, în considerarea celor în continuare arătate.
După cum s-a reţinut şi în considerentele sentinţei atacate, cu referire la situaţia de fapt ce a generat pronunţarea de către C.N.C.D. a hotărârii nr. 867 din 18 decembrie 2008, rezultă că recurentul C.N.C.D., examinând petiţia formulată de petenta H.A.E. ce a intenţionat că introducă în locuinţa sa un sistem de încălzire centrală, în condiţiile în care şi alţi locatari din bloc au realizat un astfel de sistem, fiind însă refuzată de societăţile reclamante, a stabilit că faptele prezentate sunt fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din OG nr. 137/2000, republicată.
Prin aceeaşi hotărâre a C.N.C.D. Consiliul Local Târgu Mureş a fost sancţionat cu avertisment, fiindu-i totodată recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din OG nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, să depună toate diligenţele pentru a înlătura elementele discriminatorii din aplicarea HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007.
Contrar celor reţinute de prima instanţă şi în acord cu aspectele învederate de recurentă, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea C.N.C.D. atacată, corect emisă în temeiul şi cu respectarea prevederilor art. alin. (1) din OG nr. 137/2000, s-a stabilit justificat şi motivat, raportat la conţinutul întregii documentaţii ce i-a fost pusă la dispoziţie, că petenta a fost supusă unui tratament diferenţiat, fără o justificare convingătoare, ceea ce potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 contravine principiului discriminării.
În interpretarea Înaltei Curţi, tratamentul diferenţiat, apreciat ca fiind discriminatoriu, astfel cum a fost constatat de C.N.C.D. nu derivă efectiv din refuzul exprimat de autorităţile reclamante în sensul eliberării avizului de deconectare a petentei, aviz care desigur că nu poate fi eliberat decât în condiţiile întrunirii cerinţelor legale prevăzute în acest sens, cât din cuprinsul actului invocat ce a servit drept temei al unui astfel de tratament, respectiv a HCL nr. 11/2007, în cuprinsul căruia au fost identificate prevederi discriminatorii.
Astfel după cum corect s-a şi apreciat de către C.N.C.D., administraţia publică locală, respectiv Consiliul Local Târgu Mureş, obligat potrivit Legii nr. 325/2006 să stabilească zone unitare de încălzire, a adoptat prin HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007 strategia de alimentare cu căldură a municipiului Târgu Mureş. În art. 2 precum şi în Anexa 2 a acestei hotărâri s-a prevăzut zona unitară de termie, asigurându-se o singură soluţie de încălzire. În acelaşi timp, pentru zona în care locuieşte petenta s-a menţionat că s-a decis furnizarea energiei termice prin sistem centralizat, cu ignorarea faptului că în unele blocuri, inclusiv cel în care locuieşte petenta, unii locatari au centrale termice de apartament deci nu folosesc energia termică prin sistem centralizat.
Aşa fiind, în mod corect s-a apreciat că principiul „o clădire – un singur sistem de asigurare cu energie termică" invocat de reclamanta-intimată SC E. SA nu este practic aplicat şi mai mult a servit, ca temei al aplicării unor tratamente diferenţiate, nejustificate obiectiv.
În fine, ca un argument suplimentar în aprecierea legalităţi hotărârii C.N.C.D. atacate, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că existenţa în cuprinsul HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007 a unor prevederi de natură discriminatorie a fost constatată irevocabil şi pe cale judecătorească, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse cu ocazia soluţionării recursului (filele 34-36 dosar recurs).
Prin sentinţa civilă nr. 436 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş (fila 36 dosar recurs) a fost anulată în parte HCL nr. 11 din 25 ianuarie 2007, respectiv art. 2 şi anexa II din cuprinsul acesteia.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, definitive se menţionează fără echivoc că actul în discuţie a fost adoptat de Consiliul Local Târgu Mureş cu nerespectarea principiului de nediscriminare, astfel cum este aceasta reglementată de OG nr. 137/2000, excepţia introdusă prin HCL nr. 11/2007 ca deconectarea să nu fie permisă într-un condominiu care se află în zona unitară de încălzire, nu este prevăzută de nicio lege şi, ca atare , se constată a fi dispusă arbitrar.
Faţă de toate cele mai sus arătate se reţine aşadar că hotărârea C.N.C.D. atacată este legală şi urmează a fi menţinută, drept consecinţă a admiterii recursului declarat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi al modificării sentinţei atacate în sensul arătat, în condiţiile în care, prin această hotărâre, similar cu cea judecătorească, s-a recomandat numai eliminarea prevederilor discriminatorii din cuprinsul actului emis de autorităţile administraţiei publice locale, adoptarea actului realizându-se cu respectarea normelor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 2656 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că în fond respinge acţiunea formulată de reclamantele SC E. SA Târgu–Mureş şi Municipiul Târgu Mureş ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1802/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1815/2010. Contencios → |
|---|
