ICCJ. Decizia nr. 1774/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1774/2010
Dosar nr. 1283/33/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de apel Cluj, reclamantul B.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş anularea Hotărârii din 29 iunie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada 1 octombrie 1940 - 1 septembrie 1944 a fost refugiat din localitatea Ciuleni în localitatea Călăţele - Pădure.
Prin sentinţa civilă nr. 300 din 16 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Hotărârea din 29 iunie 2009, pârâta a respins cererea reclamantului pe motivul că atât localitatea de domiciliu cât şi cea de refugiu s-au aflat în România, iar declaraţiile martorilor sunt neconcludente.
Deşi declaraţiile martorilor susţin teza reclamantului, Curtea de apel a reţinut că susţinerile reclamantului nu sunt probate de înscrisurile depuse, respectiv, de adeverinţa emisă de Primăria Comunei Margău care precizează că în zona de frontieră în care s-a aflat localitatea Ciuleni, s-au dat lupte în perioada august - septembrie 1944, perioadă în care reclamantul se afla în localitatea Călăţele - Pădure, neafectată de război, astfel că reclamantul nu a dovedit calitatea de refugiat potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.T., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul - reclamant susţine că, în mod greşit prima instanţă a respins contestaţia sa împotriva hotărârii emise de pârâtă şi nu i-a acordat drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, care i se cuveneau, întrucât, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoanele care au fost refugiate sau strămutate „. indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se află sub administraţie românească.”, situaţie în care se află şi acesta.
La data de 8 aprilie 2010, recurentul - reclamant B.T. a formulat note scrise, prin care arată că nicăieri în considerentele sentinţei atacate instanţa nu face referire la probele depuse la dosar, mai precis la hotărârea emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj în favoarea surorii sale F.V., căreia i-a fost recunoscută calitatea de refugiat.
În felul acesta, instanţa a aplicat un tratament diferenţiat situaţiei sale raportată la aceleaşi împrejurări de fapt, încălcând principiul constituţional ce statuează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii sau discriminări.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 19 40 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Recurentul a încercat să-şi dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul declaraţiilor autentificate ale martorilor R.F. şi F.V.
Chiar dacă declaraţiile martorilor susţin teza recurentului - reclamant, din actele oficiale depuse la dosarul cauzei, rezultă că Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale nu deţine date cu privire la refugiul familiei recurentului, iar din adeverinţa emisă de Primăria comunei Margău reiese că luptele în zona de frontieră în care s-a aflat localitatea Ciuleni s-au dat în perioada august-septembrie 1944, perioadă în care reclamantul se afla deja în altă localitate.
Simpla mutare a recurentului, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.
Aşa fiind, cum recurentul - reclamant nu a făcut dovada că ar fi fost refugiat şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.T. împotriva sentinţei nr. 522 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1783/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
