ICCJ. Decizia nr. 1759/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1759/2010
Dosar nr. 581/59/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.O.C. SRL a chemat în judecată pe pârâţii M.A.D.R. şi A.A.D.R. Arad solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
1) anularea ordinului din 4 septembrie 2007 emis de primul pârât, în ceea ce priveşte stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5 a perioadei de valorificare a producţiei interne de soia convenţională aferentă anului 2007, ca fiind 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007;
2) anularea adresei din 3 martie 2008 emisă de pârât, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională;
3) anularea adresei din 3 aprilie 2008 prin care pârâtul, i-a respins contestaţia administrativă;
4) recunoaşterea dreptului de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională;
5) obligarea pârâtei la plata subvenţiilor solicitate, în sumă de 120.600 lei;
6) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, în raport de prevederile O.U.G. nr. 123/2006 (Anexa nr. 2, lit. b) cpt. 2) şi O.U.G. nr. 108/2001, precum şi de împrejurarea că nu ţine seama de realităţile faptice referitoare la producţia de soia ori de circumstanţele meteorologice.
De asemenea, reclamanta a susţinut că şi cele două adrese atacate în speţă sunt nelegale, întrucât a făcut dovada că îndeplineşte toate condiţiile impuse de H.G. nr. 1576/2007 pentru a beneficia de subvenţia solicitată.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.A.D.R. Arad a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât actul administrativ cu caracter normativ - cum este ordinul contestat de reclamantă - nu poate fi atacat pe calea excepţiei de nelegalitate.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca netemeinică şi nelegală.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.A.D.R. a invocat:
- excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capătul de cerere având ca obiect anularea ordinului din 4 septembrie 2007;
- excepţia lipsei de interes pe capătul de cerere anterior arătat;
- excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile pe capetele de cerere având ca obiect recunoaşterea dreptului reclamantei de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională şi obligarea la plata subvenţiilor;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R. pe capetele 2 - 5 din cererea introductivă de instanţă.
La termenul de judecată din data de 11 februarie 2009, instanţa a respins toate excepţiile invocate în cauză de pârâţi, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată (filele 92 - 94 dosar).
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 232 din 29 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
H.G. nr. 1576/2007 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2007 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicatorilor de calitate a produselor agricole prevede, în Anexa nr. 1, prevede că termenul pentru depunerea cererilor de obţinere a subvenţiei acordate de stat pentru cultura de soia este 31 martie 2008.
Potrivit Anexei nr. 5 pct. 5 din ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., perioada de valorificare a producţiei de soia convenţională este 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.
Ca atare, în timp ce H.G. nr. 1576/2007 reglementează termenul pentru depunerea cererilor de obţinere a subvenţiei (respectiv până la data de 31 martie 2008), ordinul atacat reglementează perioada de valorificare a producţiei de soia convenţională (1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007).
În consecinţă, este vorba de două chestiuni diferite stabilite prin cele două acte administrative anterior enunţate.
Pe de altă parte, instanţa de fond a concluzionat că ordinul contestat nu este nelegal, întrucât nu stabileşte un termen nerezonabil de valorificare a producţiei de soia.
Pe acest aspect, instanţa a arătat faptul că, pentru a putea reţine caracterul imposibil al valorificării producţiei de soia din Câmpina de Vest a României în anul 2007, se impunea ca reclamanta să facă dovada că producţia aflată în discuţie nu a putut fi valorificată de niciun producător agricol din acea regiune.
În plus, instanţa a subliniat faptul că la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte că producţia de soia din Câmpina de Vest a României este majoritară sau reprezintă o proporţie importantă în raport cu producţia de soia din România. De aceea, împrejurarea că în această regiune a fost imposibilă sau extrem de dificilă valorificarea producţiei de soia în anul 2007 nu poate constitui o probă a caracterului nerezonabil al termenului legal impus pentru acordarea subvenţiilor de către statul român.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.O.C. SRL, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Ordinului M.A.D.R. nr. 763/2007, a H.G. nr. 1576/2007, a O.U.G. nr. 108/2001 şi a O.U.G. nr. 123/2006.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
1) Instanţa de fond a considerat în mod nelegal că H.G. nr. 1576/2007 nu are aplicare prioritară în raport cu Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 emis de M.A.D.R., precum şi că aceste acte administrative reglementează condiţii distincte, necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ de către producătorii agricoli, spre a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul soia;
2) Prima instanţă a apreciat în mod greşit că Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 este legal, în ceea ce priveşte stabilirea în Anexa nr. 5 pct. 5, a perioadei de valorificare a producţiei interne de soia convenţională aferentă anului 2007, ca fiind 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.
Prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 108/2001 recunosc producătorilor agricoli care deţin sau administrează exploataţii agricole dreptul de a beneficia de sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pe produs, în scopul îmbunătăţii eficienţei economice, creşterii producţiei şi indicilor de calitate ai produselor agricole.
De asemenea, dispoziţiile O.U.G. nr. 123/2006, Anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 recunosc dreptul producătorilor agricoli de a beneficia de sprijin financiar pentru produsul soia convenţională.
Acelaşi drept este recunoscut producătorilor agricoli şi de către art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007.
În opinia recurentei, exercitarea efectivă a dreptului anterior menţionat presupune cu necesitate reglementarea unor condiţii rezonabile în sarcina producătorilor agricoli - pentru ca aceştia să aibă un acces real la sprijinul direct al statului, prin acordarea de subvenţii pe produs - condiţii care nu au fost asigurate prin ordinul contestat în cauză.
Intimaţii M.A.D.R. şi A.A.D.R. Arad au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 15 - 17, 24 - 24 dosar).
La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2010, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind necompetenţa Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea capetelor de cerere privind anularea adreselor din 3 martie 2008 şi din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R. Arad, precum şi recunoaşterea dreptului recurentei de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională şi de a primi subvenţii în sumă de 120.600 lei.
Susţinerile părţilor pe acest motiv de recurs de ordine publică au fost consemnate în practicaua deciziei, care face parte integrantă din aceasta.
Analizând sentinţa atacată, în raport motivul de recurs de ordine publică pus în discuţia părţilor, de criticile formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1) În primul capăt din cererea dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă a solicitat anularea parţială a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.
În concret, este vorba de Ordinul nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5) emis de M.A.D.R. prin care s-a stabilit că perioada de valorificare a producţiei de soia convenţională este 1 septembrie 2007 - 31 decembrie 2007.
În baza art. 7 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând.
De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii: particularul are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanţei de contencios administrativ.
Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, respectiv nu a solicitat autorităţii publice emitente revocarea parţială a Ordinului nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5), în ceea ce priveşte perioada stabilită pentru valorificarea producţiei de soia.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond în privinţa îndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul legal este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2) În speţă, este fondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorităţii publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administraţiei publice.
Recurenta-reclamantă a solicitat, prin capetele 2 - 5 din cererea introductivă de instanţă, anularea adreselor din 3 martie 2008 şi din 3 aprilie 2008 emise de intimata A.A.D.R. Arad, precum şi recunoaşterea dreptului său de a beneficia de acordarea sprijinului direct al statului pentru produsul soia convenţională şi de a primi subvenţii în sumă de 120.600 lei.
Ca atare, este vorba despre anularea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual emise de o autoritate publică locală.
Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ - teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
În materia contenciosului administrativ nu are relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităţii publice capacitatea de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi, prin urmare, capacitate juridică în sensul civil al noţiunii. Acest fapt produce efecte asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente în determinarea instanţei competente.
Conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competenţa tribunalelor, în primă instanţă, sunt date procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor sau instituţiilor locale sau judeţene.
Or, în speţa de faţă, actele administrative contestate au fost emise de o autoritate publică locală, respectiv A.A.D.R. Arad.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 763 din 4 septembrie 2007 (Anexa nr. 5, pct. 5) emis de M.A.D.R. ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.
De asemenea, Înalta Curte va trimite celelalte capete de cerere spre competentă soluţionare la Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recursul declarat de SC C.O.C. SRL împotriva sentinţei nr. 232 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că, respinge capătul de cerere privind anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 763 din 4 septembrie 2007 Anexa nr. 5 pct. 5, ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.
Trimite celelalte capete de cerere spre competentă soluţionare la Tribunalul Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1756/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 177/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... → |
|---|
