ICCJ. Decizia nr. 1777/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1777/2010
Dosar nr. 147/57/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 84 din 7 aprilie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta A.D.S., a obligat pârâta să încheie act adiţional cu reclamanta la contractul din 1987, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, şi să plătească reclamantei suma de 4.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, urătoarele:
Refuzul pârâtei de a încheia actul adiţional la contractul din 1987 este nejustificat.
O.U.G. nr. 23/2008 reglementează conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, precum şi activitatea de acvacultură, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, atunci când aceste activităţi se realizează pe teritoriul României.
În art. 69 din ordonanţa aflată în discuţie se prevede că, la data intrării sale în vigoare, pârâta A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P., în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii economici care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
De asemenea, alin. (3) al art. 69 prevede că pârâta A.D.S. urmează să preia întregul patrimoniu al C.N.A.F.P., operaţiune juridică care a avut loc.
Ca atare, instanţa de fond a apreciat că dreptul reclamantei la încheierea actului adiţional la contract izvorăşte din lege şi că singura ipoteză în care se poate refuza încheierea unui astfel de act este aceea în care solicitantul, persoană juridică, nu se află în situaţia de a deţine un contract de exploatare, administrare sau alt tip de contract.
Curtea a concluzionat că reclamanta este deţinătoarea unui astfel de contract, motiv pentru care îi sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 23/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.D.S., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că în mod nelegal prima instanţă a dispus obligarea sa la îndeplinirea unor sarcini pe care nu le are în competenţă, conform Legii nr. 268/2001 şi Normelor metodologice de aplicare a acestei legii, aprobate prin H.G. nr. 626/2001.
Mai precis, recurenta susţine că cele două acte normative anterior enunţate nu cuprind nicio prevedere care să atribuie A.D.S. responsabilităţi în ceea ce priveşte gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii, existente în bazinele piscicole naturale.
La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii şi de Decizia nr. 4557 din 22 octombrie 2009 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 1393/33/2008, excepţia autorităţii lucrului judecat.
Susţinerile părţilor pe această excepţie au fost consemnate în practicaua deciziei care face parte integrantă din aceasta.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Excepţia autorităţii de lucru judecat este fondată.
Astfel, potrivit art. 1201 C. civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele în contra lor, în aceeaşi calitate.
Cu alte cuvinte, principiul puterii lucrului judecat împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Puterea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrate uniformă a justiţiei.
În plus, puterea lucrului judecat nu poate să rezulte decât dintr-o hotărâre judecătorească care a soluţionat litigiul în fond, deoarece numai într-un atare caz o altă instanţă ar fi pusă în situaţia de a relua judecata unei pricini având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin Decizia nr. 4557 din 22 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A.D.S. împotriva sentinţei nr. 722 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat această sentinţă, în sensul că a respins ca neîntemeiate acţiunea reclamantei A.J.V.P.S. Cluj, precum şi cererile de intervenţie în interesul intimatei-reclamante formulate de A.J.V.P.S. Olt, A.J.V.P.S. Vaslui, A.J.V.P.S. Maramureş, A.J.V.P.S. Vrancea, A.J.V.P.S. Roman, A.J.V.P.S. Bistriţa-Năsăud, A.J.V.P.S. Neamţ, A.J.V.P.S. Hunedoara şi A.J.V.P.S. Arad.
În considerentele acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii reclamantei îl constituie obligarea pârâtei A.D.S. la încheierea unui act adiţional la contractul din 2003 (prelungit succesiv), având ca părţi A.J.V. .S. Cluj şi C.N.A.F.P. şi ca obiect „atribuirea dreptului de pescuit recreativ/sportiv al fondului piscicol” din apele menţionate în Anexa nr. 1.
Temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008.
Instanţa a apreciat că, în raport de prevederile art. 3 şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, calitate procesuală pasivă are A.N.P.A.şi nu A.D.S.
În plus, instanţa a considerat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 69 din ordonanţa anterior amintită, reiese că subrogarea A.D.S. nu s-a realizat şi în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultau din contractele încheiate de C.N.A.F.P. care au avut ca obiect exploatarea, gestionarea, gospodărirea şi administrarea resurselor acvatice vii, existente în bazinele piscicole naturale; în această materie, O.U.G. nr. 23/2008 prevede în mod expres responsabilităţi, odată cu desfiinţarea C.N.A.F.P., în sarcina A.N.P.A.
În prezenta cauză, intimata-reclamantă A.J.V.P.S. Hunedoara a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. să încheie act adiţional la contractul din 1987, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauza pentru a putea reţine ca fiind admisibilă excepţia autorităţii de lucru judecat.
În raport cu soluţia pronunţată pe această excepţie, instanţa de control judiciar consideră că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta A.D.S.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei A.J.V.P.S. Hunedoara pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.D.S. împotriva sentinţei nr. 84/F/CA din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că, respinge acţiunea pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1773/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
