ICCJ. Decizia nr. 1812/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1812/2010

Dosar nr. 1080/33/2009

Şedinţa publică de la 13 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta S.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii din 16 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 3 ca soţ supravieţuitor al unei persoane beneficiare a dispoziţiilor legale.

În motivarea cererii a arătat faptul că este soţia supravieţuitoare a numitului S.I., care a fost refugiat împreună cu părinţii săi, din motive etnice, ca urmare a condiţiilor istorice şi beneficiază, în temeiul art. 3 din O.G. nr. 105/1999 de drepturile reparatorii stabilite de lege.

Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr. 546 din 4 noiembrie 2009 a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată şi a constatat că aceasta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această Lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există probe care să ateste calitatea de strămutat din motive etnice.

Recurenta a arătat că, în mod constant, Înalta Curte a reţinut, prin deciziile pronunţate în această materie, că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu, de asemenea, aflat sub aceeaşi autoritate statală, nu relevă o persecuţie etnică, întrucât schimbarea de domiciliu a avut ca temei evenimentele de război şi nu persecuţia etnică.

Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 3 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea,de o indemnizaţie lunară.

Dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, prevăd expres faptul că „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.

Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice.Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că este soţia supravieţuitoare a unui beneficiar al Legii nr. 189/2000, situaţie în care, hotărârea instanţei de fond urmează a fi menţinută.

Critica recurentei pe fondul cauzei nu poate fi admisă de Înalta Curte, având în vedere practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, dar şi faptul că o altă soluţie ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei nr. 546 din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1812/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs