ICCJ. Decizia nr. 1817/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1817/2010
Dosar nr. 1005/44/2009
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 189 din 15 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost anulată ca netimbrată acţiunea reclamantului Ş.N. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit cerinţa achitării taxelor judiciare necesare pentru soluţionarea acţiunii formulate, astfel încât în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a hotărât în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat faptul că instanţa a soluţionat cauza la data de 15 septembrie 2009, dată la care justiţia se afla în protest şi a considerat că nu putea fi soluţionată cauza sa la acel termen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte nu poate reţine critica formulată de recurent, întrucât obligativitatea plăţii anticipate a taxelor de timbru este instituită prin dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, iar potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a dispus citarea reclamantului cu menţiunea achitării taxei datorate pentru soluţionarea acţiunii introductive pentru termenul de judecată stabilit la data de 15 septembrie 2009, însă recurentul-reclamant a nesocotit dispoziţiile instanţei, considerând fără temei legal că instanţa nu va ţine seama de dispoziţiile date, datorită protestului manifestat de corpul magistraţilor.
Or, această apărare, prin invocarea propriei culpe a recurentului-reclamant nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, văzând dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 dar şi caracterul de protest pasiv al corpului magistraţilor, care au intrat în şedinţele de judecată şi care, în mod formal, au amânat judecarea cauzelor care suportau amânare.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ş.N. împotriva sentinţei nr. 189 din 15 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1818/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
