ICCJ. Decizia nr. 1814/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1814/2010
Dosar nr. 1120/39/2009
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.V.I. în contradictoriu cu M.A.P.D.R., în sensul că a fost suspendată executarea ordinului din 8 octombrie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond şi a fost dispusă suspendarea concursului organizat de M.A.P.D.R. pentru ocuparea funcţiei de director coordonator din cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii privind suspendarea Ordinului din 8 octombrie 2009 şi a concursului organizat de pârât pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct la I.C.T.S.M.S. Suceava a reţinut că reclamantul ocupă funcţia de director coordonator în cadrul I.T.C.S.M.S. Suceava, fiind numit prin Ordinul din 28 mai 2009 emis de pârât.
Urmare a emiterii ordinului de numire în funcţie a fost încheiat contractul de management cu reclamantul.
Instanţa a reţinut că prin ordinul atacat s-a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile la expirarea căruia urma să înceteze aplicabilitatea Ordinului din 2009.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, menţionând faptul că nu a fost făcută dovada existenţei unui ordin cu privire la structura organizatorică, statele de funcţii şi numărul de posturi ce ar urma să fie desfiinţate în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, precum şi faptul că deşi se susţine că postul deţinut de reclamant se desfiinţează, autoritatea pârâtă deja organizează un nou concurs pentru ocuparea aceluiaşi post. Totodată, instanţa a reţinut că în cauză nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management şi nici nu a fost făcută dovada unui caz de încetare sau reziliere a contractului.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, instanţa a reţinut că este îndeplinită şi această condiţie, întrucât prin schimbarea frecventă şi fără motiv justificat a managerilor autorităţilor publice se realizează o perturbare previzibilă gravă a funcţionării acestei autorităţi, care nu se mai bucură de un management fundamentat, coordonat şi de continuitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.P.D.R., criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul a indicat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi art. 3041C. proc. civ.
A criticat soluţia pronunţată, în primul rând, pentru încălcarea formelor de procedură, norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, arătând că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, recurentul a arătat că a primit citaţia şi copia acţiunii introductive cu două zile înainte de termenul de judecată stabilit la instanţa de fond, iar cererea de amânare formulată de autoritate în vederea pregătirii apărărilor necesare în cauză a fost nesocotită de instanţa de fond, care, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a procedat la judecarea cauzei.
Pe fondul cauzei recurentul a apreciat că cererea de suspendare formulată de reclamant este lipsită de obiect, arătând că reclamantul urmăreşte repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
A precizat că specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situaţii în care executarea este uno ictu sau dimpotrivă succesivă, ori problema unei suspendări a executării se poate pune numai în ipoteza actelor cu executare succesivă.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea excepţiei lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmăreşte, în esenţă, repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja şi nu cu o suspendare a executării.
Recurentul a arătat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât în cauză nu este îndeplinită nici condiţia cazului bine justificat, dar nici cea privind paguba iminentă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea instanţei de fond, cu trimitere spre rejudecare a cererii de suspendare instanţei de fond, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ. şi a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea acestor dispoziţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ. primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.
Cercetând lucrările din dosar, Înalta Curte a constatat că pârâtul M.A.P.D.R. a fost citat prin fax la data de 20 octombrie 2009 pentru termenul de judecată stabilit de instanţă la data de 23 octombrie 2009, acesta fiind unicul termen al dosarului de fond.
Înalta Curte a constatat că la data la care instanţa a pronunţat hotărârea atacată, respectiv la data de 23 octombrie 2009, pârâtul formulase cerere de amânare, fila 48 dosar fond, depusă prin serviciul registratură la data de 22 octombrie 2009, prin care se solicita expres acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării şi depunerea unei întâmpinări în cauză, însă instanţa de fond a nesocotit cererea de amânare formulată, nepronunţându-se cu privire la aceasta şi, neţinând seama de cerere, a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dispoziţiilor art. 1141 alin. (3) din C. proc.civ.
Înalta Curte are în vedere şi practica constantă a acestei instanţe şi constată că unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual este acela al contradictorialităţii, principiu ce constă în posibilitatea părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei şi care îşi găseşte reflectarea în prevederile care impun instanţei obligaţia de a cita părţile pentru termenul de judecată fixat.
Or, întotdeauna citarea părţilor se realizează cu respectarea dispoziţiilor art. 86 alin. (1) C. proc. civ. prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia şi, analizând actele din dosar, Înalta Curte constată că pârâtul a fost vătămat prin efectuarea unui act de procedură nelegal, urmat de soluţionarea acţiunii introductive, fără a se lua în considerare cererea de amânare formulată în vederea efectuării de apărări.
Pentru aceste considerente, ţinând seama de caracterul urgent al cauzei dar şi de respectarea dreptului la un proces echitabil şi al dreptului la apărare al părţilor, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie ce guvernează materia contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M.A.P.D.R. împotriva sentinţei nr. 188 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, ecţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1817/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
