ICCJ. Decizia nr. 1852/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1852/2010
Dosar nr. 1789/54/2009
Şedinţa publică de la 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Asupra acţiunii de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.E. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj solicitând anularea Hotărârii de revizuire din 19 iunie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă la emiterea unei hotărâri Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 care să cuprindă drepturile de persecuţie politică etnică şi acordarea indemnizaţiei pe perioada 22 iunie 1941 - 24 martie 1944.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la pârâtă la data de 29 mai 2009 şi expediată la 25 mai 2009 a depus pârâtei 3 certificate „Tabele cu refugiaţi din 13 ianuarie 2009, din 05 iulie 2005, din 31 iulie 2000, dovedind astfel întreaga perioadă de strămutare pe criterii etnice a întregii familii din oraşul Chişinău la data de 04 septembrie 1940, în oraşul Constanţa şi apoi în corm. Sărbătoarea, jud. Dolj.
Reclamanta a mai arătat că cele 3 certificate emise de Arhivele Naţionale, acte legalizate date în executarea Legii nr. 189/2000 şi nu declaraţii de martori, acoperă şi dovedesc întreaga perioadă de persecuţie politică etnică, respectiv 06 septembrie 1940-06 martie 1945.
A mai susţinut că certificatul din 05 iulie 2005 nu a fost recunoscut de pârâtă, deşi dovedeşte perioada 1942 - 1943, de strămutare în Constanţa, prin Hotărârea din 23 ianuarie 2007 fiind acordate drepturi fragmentate pe perioada 06 septembrie 1940 - 21 iunie 1941 şi 25 martie 1944 - 06 martie 1945.
În fine, reclamanta a mai arătat că Hotărârea de revizuire din 19 iunie 2008 emisă de pârâtă nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000 întrucât trebuia să menţioneze textul şi legii încălcate şi motivele încălcării.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: copia cărţii de identitate, cererea adresată directorului C.J.P. Dolj, procură generală, copie de pe Tabloul de refugiaţi din Basarabia în centru Constanţa, Arhivele Naţionale - D.J.C.A.N., copie certificat de căsătorie, certificat de naştere ale reclamantei, din 02 iunie 2009 a C.J.P. Dolj, şi dovada comunicării acesteia.
La solicitarea instanţei, cu adresa din 22 iunie 2009 C.J.P. Dolj a înaintat actele ce au stat la baza emiterii Hotărârii de revizuire din 19 iunie 2008, respectiv, cererea înregistrată la 19 mai 2008, copie de pe Tabloul de refugiaţi din Basarabia în centru Constanţa, Arhivele Naţionale - D.J.C.A.N., hotărârea de revizuire din 23 ianuarie 2007, cererea înregistrată la 15 iulie 2007, încheierea din data de 10 ianuarie 2007 din Dosarul nr. 1433/A/2005, Decizia nr. 3975 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa nr. 35 din 09 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, hotărârea de revizuire din 04 ianuarie 2005, Hotărârea din 23 august 2002 a C.J.P. Dolj, cererea înregistrată la 18 martie 2002, declaraţii autentificate din 12 martie 2001 şi din 09 martie 2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.J.P. Dolj a solicitat respingerea acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În cuprinsul acesteia, pârâta a susţinut că prin emiterea Hotărârii de revizuire din 19 iunie 2008, pârâta a respectat prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000.
Pârâta a mai argumentat că decizia de revizuire a fost emisă în conformitate cu dispozitivul Deciziei irevocabile nr. 3975 din 14 noiembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3312 din data de 1 octombrie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat pentru următoarele aspecte de fapt şi de drept.
Prin Hotărârea de revizuire din 19 iunie 2008, emisă de C.J.P. Dolj a fost respinsă cererea reclamantei, de revizuire a Hotărârii din 23 ianuarie 2007, fiind menţinută această din urmă hotărâre.
La emiterea Hotărârii din 2008, pârâta C.J.P. Dolj a avut în vedere că perioada solicitată de reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Lege şi că în cuprinsul Deciziei irevocabile nr. 3975 din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, nu a fost reţinută această perioadă, deşi înscrisul invocat de reclamantă, respectiv certificatul eliberat de A.N.J.C. fusese depus la Dosarul cauzei nr. 9573/1/2006.
A mai susţinut prima instanţă că în raport de sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 1846 din 31 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză prevăzut de art. 1201 C.civil.
Concluzionând, instanţa a constatat că acţiunea care a fost soluţionată prin sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a avut ca obiect anularea hotărârii de revizuire din 19 iunie 2008, emisă de C.J.P. Dolj şi obligarea acesteia să-recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada 22 iunie 1941 - 24 martie 1944, ca părţi reclamanta A.E. şi C.J.P. Dolj - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, iar drept cauză nelegalitatea hotărârii decurgând din neacordarea drepturilor reparatori pentru întreaga perioadă, deşi certificatele emise de Arhivele Naţionale, acoperă şi dovedesc întreaga perioadă de persecuţie etnică, respectiv 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta A.E., considerând-o netemeinică şi nelegală, invocând în drept dispoziţiile art. 299 şi urm. şi art. 3041 C. proc. civ.
Reinterând susţinerile de la fond, în esenţă, arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât nu se poate reţine că în speţă este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Intimata,prin întâmpinarea formulată,a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
Examinând incidenţa dispoziţiilor reţinute în cauză de instanţa de fond se constată că cerinţele legii sunt îndeplinite.
În speţă, la data de 09 iunie 2009 reclamanta A.E. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj şi a solicitat anularea Hotărârii de revizuire din 19 iunie 2008 ( aşa cum a precizat reclamanta, prin procurator,în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009) emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri care să cuprindă drepturile de persecuţie politică etnică şi acordarea indemnizaţiei pe perioada 22 iunie 1941 - 24 martie 1944 cu motivarea că cele 3 certificate emise de Arhivele Naţionale, acte legalizate date în executarea Legii nr. 189/2000, acoperă şi dovedesc întreaga perioadă de persecuţie politică etnică, respectiv 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945.
Astfel, există autoritate de lucru judecat în raport cu sentinţa nr. nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunţată de aceeaşi secţie a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1846 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în data de 31 martie 2009,într-un litigiu care s-a purtat între aceleaşi părţi, cu aceleaşi calităţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Raportat la aceste elemente, care configurează câmpul de aplicare a excepţiei invocate şi reţinută de Curtea de Apel, se constată ca fiind realizată condiţia triplei identităţi şi pe cale de consecinţă a autorităţii de lucru judecat în prezenta cauză.
Având în vedere toate considerentele reţinute,Înalta Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinând sentinţa atacată ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva sentinţei nr. 331 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1853/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
