ICCJ. Decizia nr. 1954/2010. Contencios .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1954/2010
Dosar nr. 8887/30/2008
Şedinţa de la 16 aprilie 2010
Asupra cererilor formulate de P.R.C. E. Timişoara, prin E.R.C. Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 281, art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ.;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5561 din 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 182 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Prin aceeaşi decizie, instanţa de judecată a obligat recurenta să plătească intimatei P.R.C. E. Timişoara suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea la speţă a prevederilor art. 1 alin. (4) teza finală din OUG nr. 194/2000, potrivit cărora terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile se restituie în natură, în sprijinul soluţiei recurate fiind şi dispoziţiile exprese ale pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 94/2000, aprobate prin HG nr. 1164/2002, cu modificările ulterioare, norme emise în vederea organizării executării art. 1 din ordonanţă.
În ce priveşte cheltuielile de judecată acordate intimatei, instanţa de recurs a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Cu privire la această decizie, intimata a formulat două cereri, solicitând completarea, lămurirea şi îndreptarea dispozitivului, în temeiul prevederilor art. 281, art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ.
În motivarea cererilor formulate, petenta arată că, prin omisiunea înscrisurilor depuse la dosar, care atestă plata onorariului de avocat într-un cuantum de 10.171,64 lei, instanţa de judecată a acordat cheltuieli de judecată într-un cuantum de numai 5000 lei.
Analizând cererile formulate de petentă, instanţa le va respinge, constatând că, în speţă, nu subzistă niciuna din ipotezele prevăzute de art. 281, art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere" iar conform art. 2811 alin. (1) din acelaşi cod „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
De asemenea, potrivit art. 2812 C. proc. civ. „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
În speţă, prin Decizia ce face obiectul cererilor formulate de petentă, fiind respins recursul, a fost obligată recurenta la plata către intimată (petentă) a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivele pentru care instanţa de recurs a decis astfel în privinţa cuantumului cheltuielilor de judecată acordate sunt prezentate clar în cuprinsul deciziei, în sensul că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a redus cuantumul onorariului de avocat achitat de către intimată, la plata căruia a obligat partea căzută în pretenţii, până la o sumă considerată rezonabilă în raport cu volumul şi complexitatea activităţii de asistenţă juridică prestate în litigiu.
Faţă de cele arătate, constatând că, în cauză, nu ne aflăm în prezenţa unor erori materiale sau a unei omisiuni a instanţei de judecată şi că Decizia nr. 5561 din 4 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, este clară şi lipsită de contradicţii, nefiind necesară lămurirea înţelesului dispozitivului acesteia, cererile petentei vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererile formulate de P.R.C. E. Timişoara, prin E.R.C. Timişoara, prin care solicită completarea, lămurirea şi îndreptarea deciziei nr. 5561 din 4 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
