ICCJ. Decizia nr. 2083/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2083/2010
Dosar nr. 1277/35/200.
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a chemat în judecată debitoarea SC „C & S T." SRL Satu Mare, solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe de plată prin care să dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 750,00 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România rămase restante şi echivalentului în lei a sumei de 1046,25 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la 10 septembrie 2009, inclusiv, pentru neplata debitului conform contractului, până la achitarea integrală a acestui debit şi cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 5168 din 16 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în speţă, contractul încheiat de părţi este unul de aderare având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ şi conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluţionează pe fond de Secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, dat fiind faptul că, în cauză, creditoarea este asimilată autorităţilor publice centrale.
La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 232/CA/2009-PI din 16 decembrie 2009, a constatat necompetenţa sa materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între această instanţă şi Judecătoria Satu Mare şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa printr-un regulator de competenţă.
Pronunţând această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, natura juridică a contractului privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Având în vedere obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanţelor judecătoreşti îl formează cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată, formulată în condiţiile dispoziţiilor OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
În cauză, obiectul somaţiei îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Astfel fiind, judecătoria a reţinut în mod greşit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
În consecinţă, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC „C & S T." SRL Satu Mare şi C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2084/2010. Contencios → |
|---|
