ICCJ. Decizia nr. 2171/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2171/2010
Dosar nr. 967/36/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 iulie 2009, reclamanta G.A. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, solicitând obligarea primului pârât să-i recunoască printr-un act administrativ de autoritate calitatea de cetăţean român, precum şi obligarea celui de-al doilea pârât să o înregistreze ca atare în evidenţele sale, potrivit OG nr. 97/2005.
Sesizată cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 322 din 3 septembrie 2009 prin care a anulat acţiunea ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta, legal citată la domiciliul procesual ales prin acţiune, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru datorată potrivit legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta G.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, reclamanta a invocat judecarea cauzei în lipsa sa, fiind nelegal citată, neavând posibilitatea de a lua cunoştinţă de termenul stabilit pentru judecată.
Analizând cauza în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, Curtea constată că prima instanţă a procedat la soluţionarea cauzei deşi procedura de citare a reclamantei nu era legal îndeplinită, pronunţând în acest mod o hotărâre nelegală care nesocoteşte dreptul părţii la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la apărare.
Din actele cauzei rezultă că reclamanta nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată stabilit, citaţia efectuată la domiciliul ales indicat în acţiune fiind restituită cu menţiunea „persoană necunoscută în localitate", situaţie în care instanţa avea obligaţia, potrivit art. 95 C. proc. civ., să dispună citarea părţii prin publicitate, la uşa instanţei.
În consecinţă, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru reluarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de G.A. împotriva sentinţei civile nr. 322/CA din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 232/2010. Contencios → |
|---|
