ICCJ. Decizia nr. 2159/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2159/2010
Dosar nr. 798/45/2009
Şedinţa publică din10 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, excepţie invocată din oficiu de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, în dosarul nr. 4149/99/2009, având ca obiect cererea reclamantei C.C., în contradictoriu cu pârâţii A.J.P.S. Iaşi şi Guvernul României, privind constatarea nelegalităţii Deciziei nr. 15.501 din 18 februarie 2008 emise de D.M.P.S. Iaşi şi recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului la suma de 600 lei pentru fiecare din minorii gemeni începând cu data de 11 ianuarie 2008.
În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor referitoare la definiţia naşterii din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
HG nr. 1025/2006 a fost emisă în aplicarea OUG nr. 148/2005, care, prin art. 1, stabileşte că persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară.
Din nicio dispoziţie a OUG nr. 148/2005 nu rezultă însă că indemnizaţia se raportează la actul naşterii, în sens generic, şi nu la copiii rezultaţi din acest proces biologic, în condiţiile în care procesul biologic menţionat şi-a găsit şi alte definiţii decât cea evocată de Guvernul României, printre care poate fi amintită şi cea dată de Dicţionarul limbii române modeme, care defineşte verbul „a naşte" ca fiind acţiunea de a naşte şi rezultatul ei.
Ori este necontestat faptul că, în cazul unei sarcini gemelare, de tripleţi sau multipleţi, fiecare făt are propriul său proces de dezvoltare şi de naştere, că acesta din urmă nu este instantaneu pentru toţi feţii şi că fiecare rezultat al procesului biologic devine, prin faptul naşterii, titular de drepturi şi obligaţii distincte, opinia Guvernului României privind sensul şi semnificaţia juridică a naşterii venind în contradicţie cu însăşi scopul declarat al adoptării OUG nr. 148/2005, şi anume „îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, în scopul stimulării creşterii natalităţii şi diminuării fenomenului de abandon al copiilor".
Astfel, art. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 vine în contradicţie nu numai cu actul normativ cu forţă superioară, a cărui aplicare trebuia să o asigure, dar şi cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
A mai reţinut instanţa că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu valoare de precedent judiciar, s-a reţinut că definiţia dată naşterii, prin art. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006, încalcă principiul egalităţii de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o sarcină gemelară şi cei proveniţi dintr-o naştere simplă, fără a exista o justificare de ordin obiectiv.
Faptul că, din motive ce nu interesează cauza, Guvernul a urmărit ca, prin definiţia dată naşterii, să restrângă sfera beneficiarilor indemnizaţiei prevăzută de art. 1 din OUG nr. 148/2005 şi că prin această conduită se completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară, o dovedeşte şi împrejurarea că însăşi legiuitorul a considerat necesar să intervină şi să modifice art. 2 din OUG nr. 148/2005, prin Legea nr. 239/2009, în sensul că indemnizaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, înlăturându-se astfel discriminarea rezultată din definiţia dată naşterii, prin actul administrativ contestat.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, recurentul-pârât susţine că, raportat la prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, cum este şi HG nr. 1025/2006, pentru care legea instituie o altă procedură, astfel că excepţia de nelegalitate invocată în cauză este inadmisibilă.
Printr-un al doilea motiv de recurs, referitor la fondul excepţiei de nelegalitate, recurentul-pârât susţine că HG nr. 1025/2006 este un act administrativ temeinic şi legal, adoptat în temeiul şi cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituţie, republicată, ale art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, ale Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, abrogat prin HG nr. 1226/2007.
Mai susţine recurentul-pârât că art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizaţiei pentru naştere şi nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei naşteri, iar Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 definesc naşterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, conform definiţiei date de Dicţionarul explicativ al limbii române.
Astfel fiind, recurentul-pârât susţine că, indiferent de numărul copiilor rezultaţi într-o singură naştere, se acordă o singură indemnizaţie, dispoziţiile Normelor metodologice fiind în deplină concordanţă cu cele cuprinse în OUG nr. 148/2005 şi nediscriminatorii.
În concluzie, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei de nelegalitate invocate ca inadmisibilă, pe cale de excepţie, şi ca neîntemeiată, pe fond.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile invocate ale art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi în raport cu jurisprudenţa Instanţei Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate invocată vizează prevederile referitoare la definiţia dată naşterii prin prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 1025/2006, dispoziţii conform cărora: „prin naştere se înţelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
3.1. În ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de nelegalitate
În jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut în mod constant că, în raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ cu caracter normativ, întrucât:
- în virtutea principiului de drept, potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, prevederile menţionate din Legea nr. 554/2004, se interpretează în sensul că actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi contestate în procedura excepţiei de nelegalitate;
- din Expunerea de motive la proiectul Legii nr. 262/2007 rezultă că modificarea textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 viza includerea ambelor categorii de acte (cu caracter normativ şi cu caracter individual) în sfera de cuprindere a excepţiei de nelegalitate. Modificarea textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 a urmărit includerea expresă în sfera actelor supuse controlului de legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate şi a actelor cu caracter individual, iar nu excluderea actelor cu caracter normativ;
- principiului coerenţei legislative impune soluţia admisibilităţii excepţiei de nelegalitate atât pentru actele individuale, cât şi pentru cele normative, pentru ca acest mijloc de apărare să nu îşi piardă funcţia pentru care a fost creat. Dacă legiuitorul a înţeles să pună la îndemâna justiţiabililor un mijloc de apărare pe cale de excepţie pentru acte individuale, pe baza argumentului de logică juridică a fortiori, un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor şi în privinţa actelor normative a căror adresabilitate este generală şi ale căror efecte se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci şi mult ulterior acestui moment.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi primită critica din recurs referitoare la inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006, având în vedere şi jurisprudenţa sa anterioară reprezentată, spre exemplu, de deciziile nr. 2917 din 17 septembrie 2008 şi nr. 3009 din 23 septembrie 2008 (publicate în Excepţia de nelegalitate. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 2007-2008, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009).
3.2. În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate
Art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, însă prin modul în care prevederile contestate din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 se creează, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, o discriminare nepermisă între persoane aflate în situaţii identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv, spre exemplu între copii născuţi şi copii adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
În concluzie, instanţa de fond întemeiat a apreciat că, în raport cu prevederile art. 6 din OUG nr. 148/2005, definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
Curtea mai reţine că, faţă de aspectele deja reţinute, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la faptul că HG nr. 1025/2006 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituţie, republicată, şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, abrogat prin HG nr. 1226/2007, întrucât din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale în practică şi în doctrină s-a apreciat în mod unanim că actele administrative, cum este cazul Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006, se emit în executarea şi pentru organizarea executării dispoziţiilor cu forţă juridică superioară, cum sunt cele ale O.UG. nr. 148/2005, în temeiul cărora sunt emise.
Or, atâta timp cât s-a reţinut că dispoziţiile din Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006 contravin prevederilor art. 6 din OUG nr. 148/2005 nu se poate considera că au fost respectate dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, conform cărora „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".
În sensul celor arătate, Curtea are în vedere practica sa anterioară reprezentată, spre exemplu, de deciziile nr. 1130 din 22 februarie 2007 şi nr. 1947 din 4 aprilie 2007 (publicate în Excepţia de nelegalitate. Jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 2007-2008, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009).
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 19/CA din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2084/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
