ICCJ. Decizia nr. 2164/2010. Contencios. Anulare parţială decizie emisă de Preşedintele Consiliului Concurenţei ( amendă aplicată conform art. 56 lit. " a " din Legea nr. 21 / 1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2164/2010
Dosar nr. 6390/1/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14 aprilie 2003, SC „T.D.G. & L." SRL Bucureşti a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 prin care societatea a fost amendată cu 7.000.000.000 lei în baza art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât se reţinuse prin Decizia nr. 11 din 4 februarie 2003 a aceleiaşi autorităţi săvârşirea de practici anticoncurenţiale interzise, respectiv practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenţilor.
În motivarea acţiunii, s-a învederat că Decizia nr. 11/2003 este nelegală şi temeinică, având la bază o interpretare eronată a datelor contabile primare şi nerespectând dispoziţiile art. 48 din Legea concurenţei nr. 21/1996.
Prin încheierea din 4 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecăţii, în raport de Decizia nr. 4092 din 28 iunie 2005 a aceleiaşi instanţe prin care s-a dispus rejudecarea cauzei privind acţiunea societăţii de anulare a deciziei nr. 11/2003 a Consiliului Concurenţei, soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 605 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În urma repunerii pe rol a cauzei, s-a depus la dosar Decizia nr. 710 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 3452 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin această din urmă hotărâre, instanţa de trimitere, rejudecând litigiul în fond, a admis acţiunea şi a anulat parţial Decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, în ceea ce priveşte sancţionarea societăţii reclamante pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996.
În esenţă, instanţa a reţinut că, în cauză, nu s-a confirmat concluzia autorităţii de concurenţă potrivit căreia societatea a practicat preţuri de ruinare în ceea ce priveşte comercializarea ţigărilor SNTR, în scopul înlăturării concurenţilor.
În raport de împrejurarea că a fost anulat actul administrativ prin care s-a stabilit atât vinovăţia societăţii pentru săvârşirea practicii anticoncurenţiale, cât şi aplicarea sancţiunii amenzii, Curtea va admite recursul formulat împotriva deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 emisă de Consiliul Concurenţei prin care s-a individualizat cuantumul amenzii şi va dispune anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC „T.D.G. & L." SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 a preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Anulează Decizia nr. 130 din 4 aprilie 2003 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2159/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2171/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
