ICCJ. Decizia nr. 2084/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2084/2010
Dosar nr. 1639/54/200.
Şedinţa în camera de consiliu de la 22 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat de către reclamantul T.N. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Instituţia Prefectului judeţului Gorj, Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, R.V., M.C. şi T.E., anularea Deciziei nr. 246 din 23 ianuarie 2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivarea cererii se arată că Decizia este nelegală deoarece în mod nelegal în cuprinsul deciziei contestate au fost menţionaţi şi numiţii V.N., S.C., R.V., M.C. şi T.E., întrucât aceştia au formulat cerere pentru bunurile rămase de la autorii T.T. şi E., în baza Legii nr. 290/2003 la 28 martie 2008, astfel că cererea acestora este tardivă.
Prin sentinţa nr. 1441 din 6 mai 2009, Tribunalul Gorj a dispus declinarea competenţei soluţionării cererii formulată în temeiul Legii nr. 290/2003 în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a invocării din oficiu excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe.
S-a reţinut că potrivit art. 8 pct. 5 din Legea nr. 290/2003, republicată, cu modificările până la 23 aprilie 2007, Decizia nr. 246/2009 se poate ataca potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din acest act normativ, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Craiova neavând relevanţă că în cuprinsul deciziei contestate se indică ca instanţă competentă secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului din raza de domiciliu.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 358/2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflict de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
S-a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 290/2003 reglementează acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de pace între România Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din această lege, verificarea şi rezolvarea cererilor de atribuire în natură ori pentru acordarea de despăgubiri sau compensaţii, după caz, revine Comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Hotărârile acestor comisii pot fi contestate la Comisia Centrală conform art. 8 alin. (3), iar hotărârile acestei comisii pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul conform alin. (5) al aceluiaşi articol.
S-a statuat că în cauză fiind vorba de o decizie a Comisiei Centrale, respectiv a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul respectiv, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză există conflict de competenţă fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 20 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se apreciază că revine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată acţiunea are ca obiect anularea Deciziei nr. 246 din 23 ianuarie 2009, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care a fost admisă contestaţia formulată de T.N., V.N., S.C., R.V., M.C. şi T.E. împotriva Hotărârii nr. 22 din 28 februarie 2008 adoptată de Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin urmare, solicitarea reclamantului vizează anularea unui act emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Conform art. 8 alin. (3) prin Legea nr. 290/2003 în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
În cauza dedusă judecăţii trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.N., Instituţia Prefectului Gorj, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, R.V., M.C. şi T.E. în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2159/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
