ICCJ. Decizia nr. 2120/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2120/2010
Dosar nr. 2249/327/2009
Şedinţa de la 23 aprilie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC S.D.P. SRL cu sediul în Tulcea, jud. Tulcea a chemat în judecată pe pârâta I.P.J. Ialomiţa cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa solicitând instanţei anularea procesului verbal de contravenţie seria IL nr. 0056503 din 22 ianuarie 2009.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că solicită anularea procesului verbal întrucât a comunicat datele solicitate către I.P.J.
Prin sentinţa civilă nr. 1247 din 25 martie 2009 Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei, invocată, din oficiu, de instanţă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pentru a pronunţa această soluţia instanţa de fond a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei este acela al domiciliului petentei, care avea obligaţia de a comunica datele solicitate de poliţie.
Astfel, din examinarea conţinutului procesului-verbal rezultă că fapta reţinută în sarcina petentei a fost săvârşită pe raza localităţii Tulcea, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Tulcea aşa cum rezultă din HG nr. 337/ 1993.
Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 2164 din 2 iulie 2009 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Slobozia.
De asemenea, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă Judecătoria Tulcea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a reţinut că potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Judecătoria Tulcea a apreciat că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei, este sediul I.P.J. Ialomiţa - locul unde petenta avea obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din OUG nr. 195/2002 de a comunica informaţiile solicitate prin adresa seria IA nr. 0137980 de către organele de poliţie.
Caracterul omisiv al contravenţiei reţinute în sarcina petentei prin procesul-verbal nu poate duce la o altă concluzie, acesta având relevanţă numai în ceea ce priveşte stabilirea datei la care a fost săvârşită fapta contravenţională, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane juridice: [...] 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice".
Potrivit art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta".
Săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002 se constată prin procesul-verbal de constatare şi săvârşire a contravenţiei care se încheie la sediul unităţii de poliţie.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 118 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, lege specială în materie, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002 aparţine judecătoriei în a cărei rază de competenţă se află sediul unităţii de poliţie la care a fost încheiat procesul-verbal.
În cauza de faţă, prin procesul verbal de contravenţie încheiat de către I.P.J. Ialomiţa petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. (1) pct. 14 din acest act normativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei, este sediul I.P.J. Ialomiţa – locul unde petenta avea obligaţia de a comunica informaţiile solicitate.
Deci, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Slobozia.
Un argument în plus, în sensul celor reţinute îl reprezintă şi faptul că la data de 15 februarie 2010, în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei contencios administrativ şi fiscal a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii:
„Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei săvârşite de o persoană juridică prin necomunicarea, în termen, la cererea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice (prevăzută de art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002) este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată contravenţia, respectiv se află sediul unităţii de poliţie la care a fost încheiat procesul-verbal".
Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să ţină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr.1), § 39-40).
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe SC S.D.P. SRL Tulcea şi pe I.P.J. Ialomiţa, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2123/2010. Contencios → |
|---|
