ICCJ. Decizia nr. 2131/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2131/2010
Dosar nr. 5606/2/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 319 din 13 octombrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul M.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului privind nedobândirea cetăţeniei române.
Pentru a hotărî instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 16182/Dc din 7 octombrie 2009, emisă de Direcţia Contencios a Ministerului Justiţiei, dosarul cuprinzând cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată de reclamant la data de 5 noiembrie 2008, i-a fost stabilit termen la care se va verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991, la data de 18 decembrie 2009.
În raport de această situaţie de fapt, instanţa de fond a apreciat că nesoluţionarea cererii reclamantului până la introducerea acţiunii, nu poate fi calificată refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, atâta vreme cât dosarul este în curs de soluţionare, având fixat termen până la care se va verifica îndeplinirea condiţiilor cerute de legea cetăţeniei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. orice persoana care şt considera vătămata intr-un drept al său sau intr-un interes legitim de către o autoritate publica prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru recunoaşterea dreptului pretins.
Conform prevederilor art. 141 clin Legea cetăţeniei romane nr. 21/1991 "Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie prin rezoluţie dispune: "fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei romane, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrări cererii".
Mai mult. art. 21 din Constituţie prevede faptul că „ Orice personă se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poale îngrădi exercitarea acestui drept. Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
Or, atât timp cât legiuitorul a statuat faptul că cererile vor fi analizate în maxim 5 uni de zile de la momentul înregistrării acestora este evidentă paguba suferită. S-a depus acţiunea introductivă de instanţă la data de 18 iunie 2009, în momentul în care Ministerul Justiţiei şi libertăţilor Cetăţeneşti era în posesia cererii de 7 luni. Cu atât mai mult, la momentul pronunţării sentinţei termenul de 5 luni fusese cu mult depăşit.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greşită a actului dedus judecaţii având în vedere faptul că de la momentul depunerii cererii şi până la momentul pronunţării sentinţei a trecut un an de zile, iar în accepţiunea Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin termen rezonabil de soluţionare a unei cereri se înţelege maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei cereri.
Termenul de peste un an de zile care a trecut de la momentul în care cererea a ajuns la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti încalcă şi prevederile art. 10 din Convenţia Europeana asupra Cetăţeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002. publicată în M.Of., partea 1 nr. 490 din 09 iulie 2002 conform căreia fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, redobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Nesoluţionându-se în termen rezonabil cererea, intimatul-pârât, încalcă şi prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi Convenţia Europeana asupra Cetăţeniei, întrucât soluţionarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune analizarea prompta şi necondiţionata a acestora, iar nesocotirea acestor norme duce la însăşi negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, dificultăţile de ordin managerial invocate de intimatul-pârât neputându-l exonera la nesfârşit de obligaţiile sale, trebuind să găsească soluţii administrative pentru rezolvarea problemei.
În recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având in vedere ca prin OUG nr. 5/2010 a fost înfiinţată Autoritatea Naţionala pentru Cetăţenie.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este nefondată , astfel că Înalta Curte o respinge ca atare. Ministerul Justiţiei are, în continuare, calitate procesuală pasivă, chiar dacă, prin OUG nr. 5/2010 a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie cu competente în materia care interesează în prezentul dosar. Înalta Curte observa că Autoritatea Naţionala pentru Cetăţenie este o entitate care funcţionează, potrivit art. 1 din actul normativ precitat, în subordinea Ministerului Justiţiei, la fel cum a funcţionat fosta Comisie pentru Cetăţenie, căreia i s-a adresat reclamantul cu cerere, în proces figurând de la început acelaşi minister.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 304 si art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel ca urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând , în esenţă, că pârâtul , Ministerul Justiţiei, nu a refuzat nejustificat a-i rezolva cererea de redobândire a cetăţeniei romane.
În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;". Chiar dacă, cererea reclamantului nu a fost soluţionată înăuntrul termenului prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ, din moment ce după înregistrarea cererii, chiar dacă cu întârziere, s-a derulat procedura de redobândire a cetăţeniei, iar la data de 17 decembrie 2009 cererea acestuia a fost avizată favorabil, iar finalmente nou înfiinţată Autoritate pentru Cetăţenie i-a aprobat redobândirea cetăţeniei prin ordinul nr. 14/P din 23 martie 2010.
Cum cererea reclamantului a fost pe deplin satisfăcută de autoritatea naţională cu competente în domeniul cetăţeniei , nu se poate vorbi despre caracterul iluzoriu al dreptului reclamantului, astfel cum susţine acesta în recurs, şi prin urmare nici de violarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.O. împotriva sentinţei civile nr. 3193 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2123/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2133/2010. Contencios → |
|---|
