ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2135/2010

Dosar nr. 1430/33/200.

Şedinţa publică din 27 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 529 din 30 octombrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul M.T., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. şi a dispus anularea actului de constatare nr. 72/I/I/2009/02/07/2009, întocmit de pârâtă.

În acest sens instanţa a reţinut că, prin actul menţionat, pârâta a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului, la data de 24 septembrie 2008 atunci când SC S. SA Dej, la care acesta era administrator şi acţionar, a încheiat contractul de lucrări nr. 23625 cu Primăria Municipiului Dej în condiţiile în care, la acel moment, reclamantul avea calitatea de consilier local la Consiliul Local al acestei localităţi, numai la data de 8 ianuarie 2009 reclamantul retrăgându-se din funcţia de administrator al acestei societăţi, unde a rămas, în continuare, acţionar.

Având în vedere conţinutul actului constatator şi înscrisurile administrate în probaţiune, respectiv hotărârea A.G.A. nr. 1 din 25 aprilie 2008, a acţionarilor SC S. SA, cererea de menţionare în registrul comerţului, a acestei hotărâri, din data de 25 aprilie 2008, înregistrată la 6 ianuarie 2009, precum şi certificatul emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj care atestă modificarea actului constitutiv al societăţii începând cu data de 9 ianuarie 2009, instanţa de fond a apreciat , în considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990 şi art. 131 alin. (4) şi art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, că hotărârile A.G.A. produc efecte imediate între asociaţi, iar înscrierea lor în registrul comerţului are rolul de publicitate şi nu are un efect constitutiv de drepturi, aşa încât întârzierea între data adoptării hotărârii A.G.A. şi data menţionării acesteia în registrul comerţului, nu produce efecte în privinţa valabilităţii hotărârii şi a consecinţelor pe care le produce, prin urmare calitatea de administrator a reclamantului încetând la data adoptării hotărârii A.G.A., dată mult anterioară celei reţinute de pârâtă, respectiv cea a incompatibilităţii.

Totodată instanţa a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost încălcat pe perioada desfăşurării acestei proceduri, chiar dacă pârâta nu i-a cerut relaţii suplimentare privind hotărârea mai sus menţionată, atâta vreme cât reclamantul a fost încunoştiinţat despre declanşarea procedurii şi, aspectele ce urmau a fi cercetate, având astfel posibilitatea de a formula un punct de vedere şi, în condiţiile în care lipsa acestui punct de vedere nu atrage, potrivit art. 4 alin. (8) din Legea nr. 144/2007 anularea actului constatator.

În concluzie instanţa a reţinut că, pe de o parte reclamantul nu are calitate de acţionar al SC S. SA aspectul referitor la această calitate fiind greşit reţinut de pârâtă, iar pe de altă parte că, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că legătura de afaceri ce determină incompatibilitatea poate fi derulată de către consilierii locali (sau judeţeni) fie în nume propriu, fie prin intermediul unei persoane juridice la care are calitate de acţionar sau administrator.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului pârâta A.N.I. a arătat, în esenţă, următoarele:

Chiar dacă intimatul nu avea calitatea de acţionar la SC S. SA, calitatea acestuia de administrator reiese din înscrisurile O.R.C., fiind de natură a atrage starea de incompatibilitate.

Instanţa de fond a reţinut că înscrierea în registrul comerţului avea efect declarativ de drepturi, întârzierea între data adoptării hotărârii A.G.A. şi înscrierea acesteia în registrul comerţului, nu produce consecinţe în privinţa valabilităţii hotărârii şi a consecinţelor pe care aceasta le produce, astfel încât calitatea de administrator a încetat la data adoptării hotărârii A.G.A. şi nu la data menţionării în registrul comerţului . De asemenea, instanţa a reţinut că din conţinutul hotărârii A.G.A. rezultă că o altă persoană a fost mandatată să efectueze demersurile necesare prezentării actului la registrul comerţului, astfel că neconcordanţa nu îi poate fi imputată reclamantului. Cu toate acestea prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 prevăd, contrar celor reţinute de instanţă că menţiunile din registrul comerţului sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor sau de la publicare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că persoana care avea obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele sau faptele neînregistrate.

Examinând actele dosarului prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru considerentele care urmează:

Între calitatea de consilier local şi cea de administrator/acţionar la o societate comercială există stare de incompatibilitate, potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective".

Contrar celor reţinute de prima instanţă, întârzierea între data adoptării hotărârii A.G.A. şi data înregistrării acesteia în registrul comerţului, apreciază Înalta Curte, este decisivă pentru raţiunea stării de incompatibilitate a reclamantului, la data de 24 septembrie 2008, aşa cum a stabilit pârâta prin actul de constatare întocmit (nr. 72/1/1/2009 din 2 iulie 2009).

Prima instanţă, în mod eronat , a ignorat complet prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit cărora menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului sau de la publicare (fie în Monitorul Oficial, fie în altă publicaţie).

Mai mult, în alin. (2) al aceluiaşi text legal se precizează că persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate.

Aşadar, având ca reper textele legale precitate, reclamantul nu se poate prevala de hotărârea A.G.A., pentru perioada anterioară înregistrării menţiunii respective la registrul comerţului, pentru că acesta , practic, figurează ca administrator al SC S. SA până la data de 6 ianuarie 2009.

Indiferent cine a fost mandatat să facă demersurile pentru înregistrarea hotărârii A.G.A., reclamantul era responsabil de a depune diligenţe pentru înlăturarea stării sale de incompatibilitate rezultată din prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de pârâtă este fondat, potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., îl va admite şi va modifica sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 529 din 30 octombrie 2009 Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că, în fond respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.T.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Contencios