ICCJ. Decizia nr. 2139/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2139/2010
Dosar nr. 630/45/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 22 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 630/45/2009, a admis cererea formulată de reclamanta S. IPURL Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi intervenienta C.I.T. SPRL şi, pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea actului administrativ intitulat „Răspuns" la 18 mai 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ mai sus menţionat, privind admiterea contestaţiei formulate de intervenienta C.I.T. SPRL împotriva deciziei emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care a declarat câştigătoare oferta reclamantei S. IPURL, cu ocazia desemnării administratorului judiciar al SC F. SA Iaşi, precum şi suspendarea executării actului, până la soluţionarea irevocabilă a pricinii.
Instanţa a mai reţinut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentinţa nr. 141 din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi a dispus suspendarea actului atacat, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în cauză s-a formulat cerere de intervenţie accesorie de către C.I.T. SPRL.
Analizând cu precădere natura actului a cărei suspendare se solicită, instanţa a apreciat că acesta este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu motivarea că, indiferent de forma şi titulatura pe care o poartă actul numit „răspuns" la procedura prealabilă efectuată de C.I.T. SPRL, prin care s-a reanalizat ofertele financiare depuse, are caracterul unui act administrativ.
Cu privire la condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea acorda suspendarea executării unui act administrativ, s-a reţinut că, în condiţiile în care reclamanta S. IPURL Iaşi a fost desemnată, ca urmare a selecţiei organizate la data de 15 octombrie 2008, de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, lichidator judiciar al debitoarei SC F. SA Iaşi şi confirmată de adunarea generală a creditorilor, actul intitulat „răspuns", prin care s-a schimbat lichidatorul judiciar desemnat, i-a produs reclamantei o vătămare, iar modalitatea în care el a fost emis, în raport de Ordinul O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, prin care se stabileşte o modalitate specială, derogatorie de la Legea nr. 554/2004, de selecţie a practicienilor în insolvenţă, creează îndoieli cu privire la legalitatea sa, condiţia cazului justificat fiind astfel îndeplinită.
S-a apreciat, de asemenea, că este îndeplinită şi condiţia privind paguba iminentă, avându-se în vedere că desemnarea reclamantei ca lichidator s-a făcut în octombrie 2008, iar modificarea acestei situaţii, la mai mult de 6 luni de la momentul iniţial şi după demararea activităţilor specifice, este de natură să produsă o pagubă materială determinată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, în principal pentru excepţiile invocate şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat deloc asupra excepţiilor invocate în cauză, anume lipsa de interes a reclamatei –intimate şi inadmisibilitatea acţiunii.
În justificarea incidenţei acestor excepţii s-a arătat că reclamanta obţinuse anterior o suspendare a executării aceleiaşi adrese, recursul declarat împotriva sentinţei nr. 141/CA din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi nefiind suspensiv de executare, apreciindu-se totodată că adresa în discuţie reprezintă o simplă înştiinţare şi nu un act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004, singurul act emis în procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susceptibil de a fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ, fiind Decizia comisiei de selecţie, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului, întrucât nu au fost invocate împrejurări de fapt şi de drept care să pună la îndoială legalitatea lui şi nici nu s-a făcut dovada afirmaţiilor potrivit cărora executarea actului ar fi de natură să-i aducă reclamatei grave prejudicii materiale şi morale, afectând grav şi iremediabil şi interesele şi funcţionarea SC F. SA Iaşi.
A fost învederată şi împrejurarea că dosarul în care reclamanta a fost numită, provizoriu, lichidator judiciar a fost strămutat la Tribunalul Mureş, activitatea sa fiind suspendată datorită acestei proceduri.
Mai mult, susţine recurenta, singura activitate desfăşurată de reclamantă a constat în întocmirea tabelului preliminar şi în convocarea organelor participative, inexplicabile fiind motivele pentru care s-a considerat grav prejudiciată.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele ce succed.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Acelaşi text de lege dispune, prin alin. (4), că hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept, putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, recursul nefiind însă suspensiv de executare.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată, în condiţiile prevăzute de art. 15, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea executării actului atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, dispoziţiile art. 14 alin. (2) – (7) aplicându-se în mod corespunzător.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (4), introdus prin Legea nr. 262/2007, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului în temeiul alin. (1).
Rezultă din aceste prevederi legale un prim aspect relevant pentru corecta soluţionare a cauzei, anume acela că un act care nu se circumscrie noţiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu poate forma obiectul cererii de suspendare.
Este real faptul că procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparenţa dreptului, neputând fi acceptată însă ideea că judecătorul cererii de suspendare nu poate examina natura juridică a actului în litigiu.
În speţă, reclamanta a solicitat suspendarea executării din 18 mai 2009, emisă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de C.I.T. SPRL, prin care respectivei societăţi i-a fost comunicat faptul că, în şedinţa din 23 aprilie 2009, Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă a admis contestaţia acesteia împotriva deciziei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care a declarat câştigătoare oferta reclamantei S. IPURL.
Or, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, singurul act susceptibil de a fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ este Decizia Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă.
Ca atare, judecătorul fondului a reţinut în mod greşit caracterul de act administrativ al adresei în discuţie, în accepţiunea Legii nr. 554/2004, singura soluţie legalmente posibilă, în condiţiile în care nu a fost contestată Decizia Comisiei de selecţie din 23 aprilie 2009, fiind aceea a respingerii cererii de suspendare formulate de reclamantă, pentru neîndeplinirea condiţiei esenţiale referitoare la natura actului ce poate forma obiectul unei astfel de cereri, expres prevăzute de art. 14 şi art. 15 din aceeaşi lege.
Dat fiind caracterul decisiv al dezlegării date acestei probleme de drept, care justifică prin ea însăşi adoptarea soluţiei de admitere a recursului, nu se mai impune examinarea celorlalte aspecte de nelegalitate invocate de recurentă, circumscrise greşitei soluţionări a excepţiei lipsei de interes în formularea unei noi cereri de suspendare, precum şi a fondului cauzei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica, în tot, hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 22 octombrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 630/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S. IPURL Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2144/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
