ICCJ. Decizia nr. 2049/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2049/2010
Dosar nr. 2290/104/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 187 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis atât recursul declarat de recurentul-reclamant C.V. cât şi recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Prin aceeaşi decizie Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de recurentul C.V. de sesizare a Curţii Constituţionale ci excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi art. 12 din HG nr. 11/2006 şi a normelor subsecvente şi a art. 25 din HG nr 753/1998.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea Apel Craiova a reţinut în esenţă următoarele:
Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pot face obiectul controlului de constituţionalitate legile, ordonanţele Guvernului, tratatele internaţionale la care România este parte şi regulamentele Parlamentului, fiind stabilită competenţa Curţii Constituţionale în mod expres şi limitativ de lege, neputând fi extinsă la alte categorii de acte normative.
Având în vedere că în speţa s-a invocat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din hotărâri ale Guvernului, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce priveşte fondul recursului, Curtea de Apel Craiova a constatat că instanţa de fond, în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Olt – Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003, în contextul în care a fost investită cu cenzurarea Hotărârii nr. 188 din 26 martie 2008 emisă de această instituţie. Pentru aceste considerente, instanţa a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul – reclamant C.V., criticând soluţia pronunţată.
În cererea de recurs se aduc critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit a fost respinsă cererea referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Se susţine că dispoziţiile din hotărârile Guvernului menţionate sunt neconstituţionale, creând o situaţie discriminatorie în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 290/2003 faţă de cele ale Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
În raport de aceste dispoziţii, coroborat cu cele ale art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, în mod corect instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 11 şi art. 12 din HG nr. 1120/2006 precum şi art. 25 din HG nr. 753/1998 nu intră în competenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte controlului de constituţionalitate, care este limitat la legi şi ordonanţe sau dispoziţii din cuprinsul acestora.
Ori, în cauză fiind vorba de dispoziţii din hotărâri ale Guvernului, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este corectă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 723 alin. (1) coroborat cu art. 129 alin. (1) C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, astfel că recurentul era îndreptăţit în a formula cerere de sesizare a Curţii Constituţionale numai în limitele prevăzute de lege, referitoare la obiectul acesteia, prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C.V. împotriva Deciziei nr. 187 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2033/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2070/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
