ICCJ. Decizia nr. 2158/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2158/2010
Dosar nr.1507/54/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 370 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal:
- a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a funcţionarilor publici (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii "A.N.F.P."), având ca obiect anularea concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcţia publică de prefect al I.P.J. Mehedinţi din data de 20 - 21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea pârâtei la organizarea unui nou concurs şi obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune morale şi patrimoniale;
- a respins excepţiile de nelegalitate invocate de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu pârâţii A.N.F.P., Guvernul României şi Primul-Ministru al Guvernului României, privind următoarele acte administrative:
a) Ordinul preşedintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 pentru aprobarea condiţiilor de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici de prefect, Instituţia Prefectului - judeţele Botoşani, Mehedinţi, Vaslui şi a bibliografiei;
b) Ordinul preşedintelui A.N.F.P. nr. 601 din 28 ianuarie 2008 pentru modificarea Ordinului nr. 239/2008 al preşedintelui A.N.F.P.;
c) Decizia primului-ministru nr. 15/2008 privind numirea Comisiei de concurs pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici;
d) Decizia primului-ministru nr. 16/2008 privind numirea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici;
e) HG nr. 1036/2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mehedinţi de către domnul B.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
1.1. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a HG nr. 1036/2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mehedinţi de către domnul B.S.
Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a HG nr. 1036/2007, reţinând că această hotărâre reglementează o situaţie tranzitorie anterioară, care nu este de natură a afecta legalitatea concursului organizat ulterior pentru ocuparea funcţiei publice de prefect al Judeţului Mehedinţi, astfel că de actul respectiv nu depinde soluţionarea litigiului în fond, motiv pentru care nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
1.2. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Ordinelor preşedintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 601/200.
Curtea de apel a reţinut că cele două acte administrative sunt legale.
În raport cu susţinerile reclamantului, instanţa a reţinut că:
- vicepreşedintele A.N.F.P. care a semnat cele două ordine nu s-a aflat în conflict de interese în raport cu numitul B.S. în sensul prevederilor art. 70 şi art. 72 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că semnatarul ordinelor şi-ar fi produs un folos material pentru sine sau pentru numitul B.S. în sensul dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din aceeaşi lege.
- vicepreşedintele A.N.F.P. avea competenţa de a semna cele două ordine în baza Ordinului preşedintelui A.N.F.P. nr. 295/2005, a Regulamentelor de ordine interioară şi a altor ordine emise de preşedintele A.N.F.P.
1.3. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 şi nr. 16/200.
Curtea de apel a reţinut că cele două decizii au fost emise cu respectarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 90/2001, ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi art. 18 alin. (3) din HG nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, membrii Comisiilor respective fiind numiţi cu respectarea criteriilor prevăzute de HG nr. 341/2007, precum şi a cerinţelor referitoare la competenţa, cunoştinţele şi pregătirea necesare, întrucât fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici, care îndeplinesc astfel condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din aceeaşi hotărâre. Totodată, instanţa a reţinut că reclamantul nu a dovedit faptul că persoanele respective nu ar îndeplini condiţia de a cunoaşte cel puţin o limbă străină, condiţie prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din HG nr. 341/2007, precum şi faptul că nu prezintă relevanţă împrejurarea că membrii comisiilor ar fi fost anterior membrii ai unor partide politice, atâta timp cât la momentul numirii în comisie aceştia respectau condiţia impusă de art. 15 alin. (1) din aceeaşi hotărâre de a nu face parte din partide politice sau organizaţii cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic.
1.4. În ceea ce priveşte fondul cauzei având ca obiect anularea concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcţia publică de prefect al I.P.J. Mehedinţi din data de 20 - 21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea pârâtei la organizarea unui nou concurs şi obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune morale şi patrimoniale
Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.F.P., reţinând că, prin contestaţia formulată la data de 21 februarie 2008 şi adresată A.N.F.P., reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cererii, instanţa a reţinut următoarele.
- nu pot fi primite susţinerile reclamantului privind numirea lui B.S., pe criterii politice şi de prietenie, pentru a exercita cu caracter temporar funcţia de prefect al Judeţului Mehedinţi, având în vedere aceleaşi considerente în virtutea cărora a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a HG nr. 1036/2007;
- nu pot fi primite susţinerile referitoare la neîndeplinirea de către B.S. a condiţiilor prevăzute de art. 54 lit. g) şi j) şi de art. 16 alin. (2) lit. d) şi e) din Legea nr. 188/1999, întrucât, în raport cu diplomele, atestatele şi cartea de muncă depuse la dosar în mod corect comisia de concurs a reţinut îndeplinirea condiţiilor generale şi specifice (studii, experienţă, vechime) stabilite prin Ordinul nr. 239 din 15 ianuarie 2008 prin care au fost aprobate condiţiile de participare la concurs, prin raportare şi la prevederile art. 16 şi art. 54 din Legea nr. 188/1999.
- este neîntemeiată critica referitoare la faptul că numitul B.S. nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 (nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege), întrucât nu s-au făcut dovezi în acest sens;
- sunt nedovedite susţinerile reclamantului în sensul că B.S. ştia subiectele concursului şi venise cu lucrarea făcută, iar în cazul în care reclamantul nu se prezenta ar fi putut să o predea comisiei de concurs, precum şi faptul că, deşi ştia subiectele tot nu a putut să scrie şi să facă lucrarea în aşa fel încât să obţină 50 de puncte pentru a promova acest concurs, dar membrii comisiei de concurs fiind numiţi pe criterii politice şi fiind de partea sa i-au dat punctaj mare pentru a putea promova concursul;
- sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului în sensul că nu i-au fost comunicate copii după anunţul din ziare şi din M. Of. cu privire la organizarea concursului, întrucât prin fotocopiile adresei către ziarul G. şi adresei către R.A. M. Of., trimise în vederea publicării anunţului de concurs, s-a făcut dovada publicităţii concursului;
- sunt neîntemeiate criticile reclamantului vizând numirea membrilor comisiei de concurs şi a membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor prin Deciziile primului-ministru nr. 15 şi 16 din 16 ianuarie 2008, având în vedere considerentele expuse cu ocazia analizei excepţiilor de nelegalitate a acelor două acte.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul P.I.G., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul-reclamant aduce următoarele critici sentinţei atacate.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Ordinelor preşedintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 601/2008, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că vicepreşedintele A.N.F.P. avea competenţa şi i-au fost delegate atribuţiile preşedintelui pentru a semna ordinele respective, arătând că Ordinul nr. 295bis din 17 martie 2005, prin care au fost delegate vicepreşedintelui atribuţiile preşedintelui, a fost în vigoare numai pe perioada în care a fost în vigoare HG nr. 624/2003, până la data abrogării acesteia prin HG nr. 1000/2006, astfel că în mod nelegal vicepreşedinte A.N.F.P. a semnat în lunile ianuarie şi februarie 2008 ordinele contestate, motiv pentru care acestea au fost emise cu nerespectarea art. 4, 5 şi 6 din HG nr. 1000/2006.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 şi nr. 16/2008, recurentul-reclamant reiterează aspectele invocate în faţa instanţei de fond referitoare la nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (2) lit. a) şi b) din HG nr. 1209/2003 şi ale art. 15 alin. (1) lit. i) şi j) din HG nr. 341/2007, susţinând că majoritatea membrilor celor două comisii sunt foşti membri de partid, dar că instanţa de fond, fără a-şi exercita rolul activ, a respins în mod nelegal probele administrate. Sub acest aspect, recurentul-reclamant mai reiterează şi aspectele referitoare la faptul că membrii comisiilor, de profesie ingineri şi economişti, nu au cunoştinţele necesare evaluării funcţionarilor publici şi nu cunosc cel puţin o limbă străină.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a HG nr. 1036/2007, recurentul-reclamant susţine că această hotărâre a fost dată cu încălcarea art. 43, 44, 60 şi 61 din HG nr. 341/2007, întrucât nu exista la momentul respectiv niciun motiv legal pentru schimbarea din funcţie a prefectului M.B., care avea cunoştinţele, pregătirea şi experienţa necesară exercitării funcţiei respective, comparativ cu numitul B.S. Recurentul-reclamant susţine că de hotărârea respectivă depinde soluţionarea în fond a litigiului, întrucât în lipsa exercitării temporare a funcţiei de prefect, B.S. nu ar fi participat la concursul pentru ocuparea funcţiei de prefect.
Recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte cererea de anulare a concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcţia publică de prefect al I.P.J. Mehedinţi din data de 20 - 21 februarie 2008, sub acest aspect, recurentul-reclamant susţine în esenţă că instanţa de fond nu a administrat probele solicitate, constând în expertiza grafologică, înaintarea unei adrese la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost colaborator sau informator al Securităţii, şi a interpretat greşit probatoriul administrat. Susţine recurentul-reclamant că B.S. nu putea întocmi lucrarea de concurs în timpul de o oră cât a stat în sală, că lucrarea respectivă este indescifrabilă, că ultima pagină este adăugată ulterior, că B.S. nu putea promova concursul, având în vedere vârsta şi pregătirea sa. Mai susţine recurentul că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei adeverinţei medicale eliberate lui B.S. de către soţia sa, B.R.
Recurentul-reclamant critică modalitatea în care comisia de concurs l-a evaluat pe candidatul B.S., susţinând, în esenţă, că numirea acestuia în funcţia de prefect s-a făcut pe criterii politice şi de prietenie, iar membrii comisiilor numite prin decizie a primului-ministru au fost de asemenea numiţi pe criterii politice.
Recurentul-reclamant susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la anularea concursului din 20 - 21 februarie 2008.
Printr-un al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că sentinţa pronunţată de Curtea de apel Craiova nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce priveşte soluţia pronunţată pe fondul cauzei, fiind motivată "mai mult pe excepţiile de nelegalitate", concluzionând recurentul că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, solicitând pe cale de consecinţă casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
3.1. Este neîntemeiat motivul de recurs invocat în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţinând că sentinţa pronunţată de Curtea de apel Craiova cuprinde atât motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cât şi argumentaţia edificatoare şi laborioasă pentru care au fost respinse capetele principale de cerere şi excepţiile de nelegalitate invocate de reclamantul P.I.G.
Înalta Curte reţine că, în acord cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului, ca premise de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv. Dispoziţiile respective C. proc. civ. nu impun instanţei să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care, în cauză, au fost corect sistematizate şi analizate de instanţa fondului, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
De altfel, Înalta Curte mai reţine că instanţa de fond s-a conformat obligaţiei ce îi revenea de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă invocate de reclamant, ca o cerinţă impusă de respectarea dreptului la un proces echitabil, care trebuie să fie concret şi efectiv, iar nu teoretic şi iluzoriu (C.E.D.O., Hotărârea nr. 4 din 28 aprilie 2005, §30, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1049/25.11.2005).
3.2. În ceea ce priveşte criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Ordinele preşedintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 601/2008, Curtea constată că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea ordinelor generată de semnarea acestora de către vicepreşedintele A.N.F.P. în lipsa unei delegări exprese a atribuţiei corespunzătoare ce revine preşedintelui instituţiei.
Este necontestat faptul că Ordinele preşedintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 601 din 28 ianuarie 2008 au fost semnate de vicepreşedintele A.N.F.P. în locul şi pentru preşedintele A.N.F.P.
Este adevărat că prin art. 2 din Ordinul preşedintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005, emis în temeiul art. 3 alin. (5) din HG nr. 624/2003, s-a prevăzut că "în absenţa preşedintelui pe o perioadă mai mare de două zile lucrătoare consecutive, vicepreşedintele A.N.F.P. semnează, în numele preşedintelui, documentele întocmite în cadrul Agenţiei".
Totodată, este adevărat că HG nr. 624/2003 a fost abrogată de HG nr. 1000/2006 şi că, potrivit principiului accesorium sequitur principale, Ordinul preşedintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005 şi-ar fi încetat aplicabilitatea.
Însă, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că, în absenţa unui ordin similar Ordinului preşedintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005, semnarea de către vicepreşedintele A.N.F.P. a Ordinele nr. 239 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 601 din 28 ianuarie 2008 ar atrage nulitatea acestora. Faptul că preşedintele A.N.F.P. nu a procedat la introducerea unei acţiuni în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prin care să solicite pentru acest motiv anularea celor două ordine, conduce la concluzia că preşedintele instituţiei şi-a asumat tacit emiterea celor două acte, considerându-le nelegale şi, în acelaşi timp, instituie prezumţia că vicepreşedintele Agenţiei a semnat cele două acte în absenţa preşedintelui, ca o modalitate de executare a prevederilor art. 11 alin. (1) din HG nr. 1000/2006, conform cărora îi revine obligaţia de a-l ajuta pe preşedinte în activitatea de conducere a instituţiei. Că este aşa, rezultă inclusiv din faptul că ulterior, prin HG nr. 1373/2009 art. 11 din HG nr. 1000/2006 a fost completat cu alin. (7) în cuprinsul căruia se prevede expres că "În cazul lipsei preşedintelui, precum şi în cazul în care preşedintele se află în imposibilitate de a-şi exercita funcţia, calitatea de ordonator secundar de credite, precum şi celelalte atribuţii care revin preşedintelui se exercită în numele preşedintelui, de către vicepreşedintele Agenţiei".
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 şi nr. 16/2008, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se rezumă la reiterarea aspectele invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că cele două decizii au fost emise cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (2) lit. a) şi b) din HG nr. 1209/2003 şi ale art. 15 alin. (1) lit. i) şi j) din HG nr. 341/2007, şi în sensul că nu interesează faptul că membrii comisiilor de concurs şi de soluţionare a contestaţiilor au fost membrii de partid anterior deţinerii funcţiilor publice şi numirii în comisiile respective, reprezentând o stare de incompatibilitate numai situaţia în care aceştia ar fi membrii de partid la data numirii în comisiile respective, împrejurare care însă nu a fost dovedită de către recurentul-reclamant nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs.
În ceea ce priveşte pregătirea pe care trebuie să o aibă membrii comisiilor respective pentru a fi în măsură să evalueze candidaţii care participă la concursurile pentru ocuparea funcţiei publice de prefect, printr-o argumentaţie, pe care Înalta Curte şi-o însuşeşte în totalitate, considerând-o legală şi temeinică, instanţa de fond în mod corect a reţinut că funcţiile publice deţinute de membrii comisiilor îi recomandă pe aceştia ca fiind persoane ce îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională prevăzute de HG nr. 341/2007.
Cu referire la critica de nelegalitate a deciziilor în sensul că membrii comisiilor nu cunosc o limbă străină, condiţie prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din HG nr. 341/2007, întemeiat a reţinut instanţa de fond, aşa cum constată şi Înalta Curte din analiza întregului material probator administrat în fond şi în recurs, că reclamantul nu a probat susţinerile făcute în acest sens, care astfel nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1036/2007, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este corectă, întrucât legalitatea concursului pentru ocuparea funcţiei de prefect nu depinde de legalitatea actului prin care un candidat a fost numit anterior într-o altă funcţie publică, chiar dacă funcţia respectivă este chiar funcţia scoasă la concurs. A accepta teza recurentului-reclamant ar însemna că legalitatea oricărui concurs organizat pentru ocuparea unei funcţii publice poate fi afectată de legalitatea actului de numire în funcţia respectivă a persoanei care a deţinut-o anterior, fie cu caracter temporar, cum este cazul în speţă, fie cu caracter permanent.
Sub acelaşi aspect, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului-reclamant legate de oportunitatea schimbării din funcţie a persoanei (B.M.) care a exercitat anterior lui B.M. funcţia de prefect a Judeţului Mehedinţi exced controlului de legalitate privind HG nr. 1036/2007 şi concursul organizat în anul 2008 pentru ocuparea funcţiei respective.
Aprecierile recurentului-reclamant cu privire la candidatul B.S. referitoare la cunoştinţele teoretice, pregătirea profesională şi calitatea lucrărilor de concurs sunt simple supoziţii, nesusţinute probator, care nu afectează legalitatea concursului pentru funcţia publică de prefect al I.P.J. Mehedinţi din data de 20 - 21 februarie 2008, iar evaluarea de către instanţă a lucrărilor acestui candidat ar reprezenta o substituire a judecătorului în atribuţiile ce revin exclusiv comisiei de concurs cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Sunt neîntemeiate susţinerile recurentului-reclamant în sensul că instanţa de fond nu a administrat probele solicitate, constând în expertiza grafologică şi înaintarea unei adrese la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost colaborator sau informator al Securităţii şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei adeverinţei medicale eliberate lui B.S. de către soţia sa, B.R. Instanţa de recurs reţine că reclamantul a formulat în faţa instanţei de fond numeroase cereri şi aşa-numite excepţii cu privire la acte care nu sunt de natură a afecta legalitatea concursului contestat. Astfel, proba cu expertiză grafologică putea fi încuviinţată în eventualitatea unui litigiu purtând asupra înscrierii în fals, iar transmiterea unei adrese la C.N.S.A.S. putea fi efectuată în măsura în care s-ar fi contestat declaraţia dată cu privire la acest aspect de candidatul B.S.
Criticile din recurs referitoare la modalitatea de evaluare a candidatului B.S. de către comisia de concurs, precum şi la numirea acestuia pe criterii politice ori de prietenie sunt simple supoziţii atâta timp cât nu sunt susţinute de un material probator, astfel că nu pot fi primite de instanţa de recurs.
Independent de aspectele arătate, instanţa de recurs reţine că, la data soluţionării recursului, prin HG nr. 17/2010, Guvernul a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al domnului B.S., prefect al judeţului Mehedinţi, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, împrejurare care face practic lipsită de interes acţiunea iniţial formulată.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.G. împotriva Sentinţei civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2155/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
