ICCJ. Decizia nr. 2182/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2182/2010
Dosar nr. 1108/33/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
-a admis acţiunea formulată de reclamantul H.O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Stat al Inspecţiei Sociale;
-a anulat Decizia nr. 80 din 23 aprilie 2009 emisă de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de inspector social şef al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest;
-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de inspector social şef în cadrul Inspectoratului General de Stat al Inspecţiei Sociale;
-a obligat pe pârât să plătească reclamantului drepturile salariale lunare funcţiei publice, începând cu data de 25 mai 2009 şi până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Deşi a fost învestită cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 37/2009, Curtea de Apel a constatat în raport cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, că o atare procedură nu mai este necesară întrucât Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009, constatând că este neconstituţională legea de aprobare a OUG respective.
Analizând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Apel a reţinut că este nelegal actul administrativ contestat, emis în executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât este înfrânt principiul legalităţii lor, astfel că, în temeiul art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 9 alin. (5) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a se dispune anularea actului contestat, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale lunare aferente funcţiei publice începând cu data de 25 mai 2009 şi până la reintegrarea efectivă.
Împotriva sentinţei civile nr. 582 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Inspecţia Muncii (întrucât Inspecţia Socială s-a desfiinţat, ca urmare a comasării prin absorbţie cu Inspecţia Muncii), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, următoarele:
În mod greşit instanţa a avut în vedere faptul că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, întrucât această ordonanţă de urgenţă a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, înainte de a se pronunţa Curtea Constituţională.
Sub acest aspect, susţine recurentul-pârât că prin art. 4 alin. (1) din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut desfiinţarea posturilor care conferă calitatea de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, astfel că nu mai exista posibilitatea continuării activităţii administrative a inspectoratelor sociale regionale.
Recurentul-pârât reia susţinerile formulate în faţa instanţei de fond referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor Codului muncii, invocate de reclamant prin acţiune.
Susţine recurentul-pârât că Decizia atacată constată incidenţa unui caz legal de încetare a raportului de serviciu, şi anume intrarea în vigoare a unui act normativ cu putere de lege care dispune desfiinţarea acestor funcţii.
Totodată, recurenta-pârâtă arată că reclamantul a fost declarat respins la concursul organizat de Ministerul Muncii la data de 15 mai 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest, organizat în executarea dispoziţiilor art. 4 alin. (6) din OUG nr. 37/2009.
Se arată de către recurenta-pârâtă că în mod greşit instanţa a dipus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de inspector social şef, întrucât funcţia respectivă a fost desfiinţată prin cele două ordonanţe de urgenţă şi în baza actelor subsecvente: HG nr. 1377/2009 şi Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din 17 decembrie 2009, astfel că în cadrul inspectoratului teritorial de muncă funcţionează doar un compartiment specializat - „Îndrumare şi Control, Asistenţă şi Incluziune Socială".
Analizând cauza prin prims motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:
În cauză este necontestat faptul că Decizia rpin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de inspector social şef al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest, decizie a cărei anulare se solicită în cauză, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.".
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din OUG nr. 105/2009 (Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009) care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 2, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că actul atacat este legal întrucât OUG nr. 37/2009 a fost abrogată de OUG nr. 105/2009 înainte de a fi pronunţată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009. În această privinţă, Înalta Curte reţine că legalitatea actului administrativ contestat se analizează prin prisma dispoziţiilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, iar nelegalitatea actului administrativ atacat nu se poate considera a fi înlăturată prin abrogarea actului normativ cu forţă juridică superioară, declarat a fi neconstituţional, cu atât mai mult cu cât chiar actul de abrogare – OUG nr. 105/2009 – a fost la rândul său constatat a fi neconstituţional.
Pentru aceleaşi considerente şi având în vedere viciul de neconstituţionalitate al OUG nr. 37/2009 care se răsfrânge implicit asupra actelor administrative emise în temeiul şi pentru executarea dispoziţiilor acesteia, Înalta Curte va respinge şi susţinerile din recurs care tind să valideze actul atacat prin argumente care:
-fie sunt întemeiate pe aceleaşi dispoziţii declarate neconstituţionale, cum sunt: susţinerile referitoare la desfiinţarea postului deţinut de reclamant, desfiinţare menţinută prin prevederile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 37/2009 şi a actelor subsecvente acestei reglementări, cum sunt HG nr. 1377/2009 şi Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din 17 decembrie 2009 ori cele referitoare la existenţa cazului legal de încetare a raportului de serviciu reprezentat de dispoziţiile aceleiaşi ordonanţe de urgenţă constatată a fi neconstituţională;
-fie vizează situaţii de fapt ulterioare, care nu pot valida actul contestat, cum sunt susţinerile referitoare la nepromovarea de către reclamant a concursului organizat ulterior eliberării sale din funcţie.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Inspecţia Muncii împotriva sentinţei civile nr. 582 din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2181/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2183/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
