ICCJ. Decizia nr. 2183/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2183/2010
Dosar nr. 1246/33/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 615 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
-a admis acţiunea reclamantului C.C.Ş., în contradictoriu cu Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General;
-a anulat Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă;
-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, aceea de Comisa şef în cadrul Comisariatului Judeţean Maramureş;
-a obligat pe pârâtă la plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 24 aprilie 2009 şi până al reintegrarea efectivă în funcţia publică;
-a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General (dosarul de fond), reclamantul, alături de alte persoane care deţineau funcţii publice specifice de conducere de comisar regional şi comisar al Comisariatelor Regionale şi Comisariatelor judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, să fie eliberat din funcţie începând cu data de 24 aprilie 2009.
Decizia respectivă nu este motivată în fapt şi se rezumă doar la indicarea în formula introductivă a actelor normative şi dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost emisă.
Ulterior, printr-o altă decizie emisă de aceeaşi pârâtă s-a decis ca începând cu data de 25 mai 2009 persoanele nominalizate în anexă să coordoneze comisariatele judeţene până la numirea directorului coordonator adjunct la conducerea acestor instituţii (dosarul de fond).
Curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda naţională de Mediu – Comisariatul General, reţinând că această instituţie are calitate procesuală pasivă având în vedere capetele de cerere formulate de reclamant şi în considerarea faptului că raportul juridic de funcţie publică dedus judecăţii este stabilit între instituţia pârâtă şi reclamant.
Actul administrativ contestat, Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009, a fost emis în executarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţională Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, prin care s-a reţinut că ordonanţa de urgenţă este neconstituţională întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu avea competenţă materială, fiind astfel încălcare dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Faţă de această împrejurare, Curtea de apel a reţinut că este nelegal actul administrativ ce formează obiectul cauzei, întrucât a fost emis în executarea unor dispoziţii declarate neconforme cu Constituţia, astfel că este înfrânt principiul legalităţii sale.
Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999, republicată, şi ale art. 9 alin. (5) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data încetării raporturilor de serviciu şi până la reintegrarea efectivă în funcţia publică.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţi capătului de cerere referitor la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, a reţinut instanţa că desemnarea de către autoritatea pârâtă a unei alte persoane în funcţia publică respectivă nu poate fi opusă demersului reclamantului deoarece această împrejurare vizează acelaşi cadru normativ analizat de Curtea Constituţională în Decizia sa de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009 şi a legii de aprobare.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea de apel a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., că reclamantul nu a justificat în niciun fel suportarea unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinţei civile nr. 615 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General a declarat recurs în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa nu a analizat acţiunea reclamantului în raport cu dispoziţiile HG nr. 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, ci numai prin prisma prevederilor OUG nr. 37/2009 şi ale Legii nr. 188/1999, ori prin prisma prevederilor OUG nr. 105/2009 care erau în vigoare la data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Analizând cauza prin prims motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare:
În cauză este necontestat faptul că Decizia contestată în prezente cauză, Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 (dosarul de fond), prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a persoanelor care ocupă funcţia publică specifică de conducere de comisar regional şef al comisariatelor regionale şi comisariatelor judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, a fost emisă – aşa cum se precizează expres în cuprinsul art. 1 din decizie – în temeiul dispoziţiilor art.3 alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora.
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.".
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din OUG nr. 105/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. 2, art. 4, art. 5, art. 8 şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei OUG în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că instanţa nu a anlizat acţiunea prin prisma dispoziţiilor HG nr. 112/2009 ori a dispoziţiilor OUG nr. 105/2009.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine, pe de o parte, faptul că instanţa nu este obligată a analiza punctual toate dispoziţiile invocate fie de reclamant prin cererea de chemare în judecată, fie de către pârât prin întâmpinare, iar sentinţa ce formează obiectul recursului a fost redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, iar susţinerile reclamantului şi apărările pârâtului au fost în mod corect sistematizate în funcţie de legătura lor logică şi au primit un răspuns necesar şi suficient prin prisma faptului că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în baza cărora a fost emis actul vătămător au fost declarate neconstituţionale.
De altfel, Înalta Curte reţine că nici HG nr. 112/2009 şi nici OUG nr. 105/2009, nu pot valida, sub aspectul legalităţii, Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 a cărei nelegalitate a fost analizată şi constatată de către instanţă prin prisma dispoziţiilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emisă, respectiv ale OUG nr. 37/2009, constatate a fi neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009.
În raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa atacată este nelegală sub aspectul faptului că instanţa de fond a dispus anularea Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009, în integralitatea sa, deşi acţiunea a fost formulată doar de una dintre persoanele nominalizate în anexa la decizie, respectiv de către C.C.Ş. în ceea ce priveşte nelegalitatea eliberării sale din funcţia de comisar şef al Comisariatului Judeţean Maramureş. Astfel fiind, se constată că instanţa de fond a dispus anularea deciziei în privinţa tuturor persoanelor care au fost eliberate din funcţia publică specifică de conducere de comisar regional şef al comisariatelor regionale şi comisariatelor judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, fără ca persoanele respective să fie parte în litigiul dedus judecăţii.
Pentru acest motiv se constată că recursul este fondat pentru ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât Curtea de apel a anulat Decizia contestată în privinţa tuturor persoanelor eliberate din funcţia publică de comisar şef al comisariatelor regionale şi comisariatelor judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, fără a fi învestită prin acţiune cu o asemenea cerere.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 3041, art. 304 pct. 6 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentinţa atacată va fi modificată în parte în sensul anulării deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu numai în ceea ce priveşte funcţia de comisar şef al Comisariatului Judeţean Maramureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 615 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că anulează Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu numai în ceea ce priveşte funcţia de comisar şef al Comisariatului Judeţean Maramureş.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2182/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2186/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
