ICCJ. Decizia nr. 2218/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2218/2010
Dosar nr. 15900/3/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1482 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a declinat competenţa de judecare a capătului de cerere formulat de reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, privind anularea răspunsului dat de pârât la lucrarea nr. 2220/1154/2009 din şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 ianuarie 2009, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
potrivit art. 29, alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile prevăzute la alin. (5) (cele privitoare la drepturile şi la cariera judecătorilor) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Răspunsul dat de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii în şedinţa din 29 ianuarie 2009 la lucrarea nr. 2220/1154/2009 conţine aprecieri cu privire la compatibilitatea dintre funcţia de judecător în România şi funcţia de judecător într-o altă ţară din Uniunea Europeana, el reprezentând astfel o interpretare a unor dispoziţii legale care vizează în mod direct cariera şi, implicit, şi drepturile judecătorilor.
În acest caz, reţine instanţa de fond, competenta de soluţionare a acestui capăt de cerere aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca aceasta din urmă să aprecieze dacă în concret actul atacat reprezintă o hotărâre de Consiliu, adică un act administrativ producător de efecte juridice, sau o simplă adresă fără efect juridic.
Învestită, prin declinare, Înalta Curte, examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
În cauză se pune problema interesului recurentei în promovarea şi susţinerea acestei căi speciale de atac faţă de aspectul eliberării sale din funcţie ca urmare a demisiei.
Recurenta a susţinut în motivarea cererii sale care este formulată împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2220/2009 apreciind că în raport de Statutul Judecătorului magistratul nu are vreo interdicţie să exercite funcţia de magistrat într-o altă ţară europeană, menţinerea sa în calitate de judecător în România nefiind în contradicţie cu aceea de judecător în Franţa.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că F.A. a atacat cu recurs răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii la lucrarea nr. 2220/1154/2009 din şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 ianuarie 2009, prin care s-a exprimat punctul de vedere al Direcţiei de legislaţie şi contencios, referitor la o solicitare a Tribunalului Bucureşti în privinţa Legii nr. 60/1991.
Punctul de vedere exprimat în această adresă contestată de recurentă, a fost acela că funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată indiferent că exercitarea acesteia are loc în România sau în oricare alt stat al Uniunii Europene, faţă de dispoziţiile Legii nr. 303/2004, cu modificările ulterioare.
Dealtfel prin Decretul prezidenţial nr. 1620 din 28 octombrie 2009 publicat în Monitorul Oficial nr. 745 din 2 noiembrie 2009, F.A. a fost eliberată din funcţia de judecător ca urmare a demisiei.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acest recurs nu mai are interes şi prin urmare va fi respins, avându-se în vedere considerentele mai sus enunţate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A. împotriva adresei Consiliului Superior al Magistraturii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2219/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
