ICCJ. Decizia nr. 2226/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2226/2010
Dosar nr. 1186/39/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 236 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către pârât, a admis acţiunea petentului şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi suspendarea efectelor concursului organizat de acelaşi pârât în data de 26 octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct al domeniului inspecţiei în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, până la soluţionarea fondului litigiului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
în ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii, aceasta nu poate fi reţinută, chiar dacă ordinul atacat a fost pus în executare, o interpretare contrară lipsind prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 de aplicabilitate.
excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere este neîntemeiată atâta timp cât din întreg probatoriul rezultă faptul că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată autorităţii emitente, fiind astfel îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că în speţă sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât, precum şi a efectelor concursului organizat de acesta, respectiv „paguba iminentă" şi „cazul bine justificat".
În acest sens, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte „cazul bine justificat", faţă de dispoziţiile art. VIII din OUG nr. 105/2009, există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de pârât, iar în ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei „pagube iminente", a apreciat că încetarea intempestivă a contractului de management, desfiinţarea postului şi demiterea reclamantului ar perturba activitatea direcţiei în care acesta îşi exercită funcţia şi i-ar crea şi acestuia un prejudiciu material prin lipsirea sa de veniturile pe care le încasa în virtutea exercitării funcţiei din care a fost demis.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind întrunite condiţiile prevăzute expres de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu. Aceste condiţii – cazul bine justificat şi paguba iminentă, trebuiau îndeplinite cumulativ, argumentarea din sentinţa recurată nefiind de natură a convinge referitor la acest fapt.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În cauza dedusă judecăţii fondului, au fost invocate excepţia lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii primului capăt de cerere – faptul că nu există plângere prealabilă, instanţa de fond motivând amplu pe faptul că acţiunea are obiect atâta timp cât consecinţele admiterii eventuale a primului capăt de cerere, ar produce consecinţe asupra concursului organizat şi ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la inadmisibilitate, din actele aflate la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată autorităţii administrative, existând la fila 21 din dosar dovada existenţei acesteia.
Pe fond, cazul bine justificat este definit de Legea nr. 554/2004 şi faţă de dispoziţiile OUG nr. 105/2009, există o puternică îndoială asupra legalităţii Ordinului nr. 2351/2009, contractul de management încheiat între părţi aflându-se în derulare.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, prin desfiinţarea postului şi demiterea reclamantului-intimat, este cert că s-ar perturba activitatea sectorului în care îşi desfăşoară activitatea, blocându-se o serie de programe coordonate de acesta şi creându-se astfel prejudicii materiale pentru el prin lipsa veniturilor pe care le încasa pentru funcţia deţinută.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 236 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2228/2010. Contencios → |
|---|
