ICCJ. Decizia nr. 2206/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2206/2010
Dosar nr. 29718/3/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3106 din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin Ordinul contestat, nr. 209378 din 23 iunie 2008, emis de pârât, s-a dispus sancţionarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni, pentru comiterea abaterii disciplinare „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu".
Instanţa de fond a reţinut că prin neglijenţa sa reclamantul a determinat trecerea ilegală a frontierei de stat de către o persoană cetăţean al Republicii Moldova, încălcând astfel prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din OMAI nr. 400/2004, art. 57 lit. b) şi art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi îndatoririle prevăzute în fişa postului şi procedura de lucru la controlul documentelor.
Curtea a mai reţinut faptul că reclamantul nu a reuşit să facă o dovadă contrară situaţiei de fapt reţinută de pârât şi de organele de urmărire penală, din întregul material probator rezultând că acesta, fiind de serviciu la controlul documentelor nu a introdus şi nu a verificat în evidenţele punctului de trecere al frontierei datele de identitate din documentul prezentat de către cetăţeanul moldovean, document fals.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că actul administrativ prin care i s-a aplicat reclamantului sancţiunea disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de 3 luni este legal şi temeinic în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul C.C. a declarat recurs, criticând-o, ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii şi a probelor administrate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
La Aeroportul Internaţional „Aurel Vlaicu" Bucureşti Băneasa, s-a prezentat pe 31 august 2008 o persoană care s-a legitimat cu carte de identitate românească pe numele P.L.M., act fals, şi după control această persoană a mers în sala de aşteptare pentru îmbarcare într-un avion al Companiei Blue Air cu destinaţia Roma.
Autorităţile italiene au înapoiatla Bucureşti pe numita S.L. cetăţean moldovean, aceeaşi persoană care se legitimează cu cartea de identitate falsă sau numele de P.
Prin Ordinul nr. 209378/2008 emis de pârât s-a dispus sancţionarea reclamantului pentru abatere disciplinară „neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu" constând în modul defectuos în care a efectuat controlul documentelor lui S.L.
Din actele aflate la dosar rezultă fără posibilitatea de tăgadă, că recurentul-reclamant a determinat prin neglijenţă trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către cetăţeana moldoveană, situaţie confirmată şi de autorităţile italiene, care au înapoiat-o în România. Prin fapta sa, C.C. a încălcat prevederile art. 12 din OMAI nr. 400/2004, art. 57 lit. b) şi art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cât şi sarcinile prevăzute în fişa postului.
Toate probatoriile prezentate, inclusiv înregistrările video aparţinând Aeroportului, converg câtre aceeaşi concluzie, recurentul-reclamant nedovedind susţinerile sale în sensul că a fost înlocuit de un coleg şi care a fost intervalul de timp, rezultând doar faptul că el a planificat controlul pentru numita S.L. astfel încât să poată trece frontiera cu actul fals prezentat de aceasta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod temeinic şi legal prima instanţă în raport de ansamblul probator admis şi administrat a concluzionat că Ordinul în litigiu este emis în condiţiile legii, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 3106 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 221/2010. Contencios → |
|---|
