ICCJ. Decizia nr. 221/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 221/2010
Dosar nr. 4891/1/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare Prin Decizia nr. 3621 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de C.C. Mangalia împotriva sentinţei civile nr. 79/CA din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond, Curtea de Apel Constanţa întemeiat şi legal a respins, ca tardive, acţiunile conexe formulate de reclamantă prin care se solicită constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0727 din 3 august 1999 emis de A.N.T. în favoarea SC N.O. SRL Neptun cu privire la terenul în suprafaţă de 18.308,95 mp, situat în Mangalia, judeţul Constanţa.
În acest sens, instanţa de recurs a reţinut că este corectă aprecierea Curţii de apel în sensul că acţiunea a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 1 an de la data emiterii actului administrativ atacat, astfel cum se prevedea în cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de contencios administrativ.
Instanţa de recurs a reţinut că soluţia dată excepţiei de tardivitate este legală şi în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 262/2007, potrivit cărora, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă de acesta. Sub acest aspect, instanţa de recurs a reţinut că termenul de 1 an se calculează de la data de 10 august 1999 când dreptul de proprietate atestat în favoarea SC N.O. SRL Neptun prin certificatul contestat de a fost înscris în C.F. nr. 24N a localităţii Mangalia, nr. cadastral 2, în baza încheierii nr. 79 din 10 august 1999, când dreptul real al societăţii respective a devenit opozabil erga omnes prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Astfel, instanţa de recurs a mai reţinut că, în raport cu data de 10 august 2009, la data introducerii acţiunii (14 iunie 2005) se împlinise termenul de 1 an, calculat în condiţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea nr. 262/2007. Totodată, instanţa a apreciat că nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că termenul de 1 an trebuia să fie calculat de la data comunicării adresei nr. 17756 din 13 iunie 2005 emisă de Primăria municipiului Mangalia.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva deciziei nr. 3621 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea C.C. Mangalia, în temeiul art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea susţine, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să analizeze existenţa erorii invocată pe calea recursului şi a acţiunilor conex cu referire la modalitatea în care SC N.O. SRL şi-a modificat hotarele proprietăţii în daune vecinilor săi, cu ocazia emiterii şi înscrierii în cartea funciară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare a fost solicitată în cauză.
Contestatoarea reiterează aspectele din cererea de recurs referitoare la faptul că introducerea în termenul legal a acţiunilor conexe în contencios administrativ trebuia să fie apreciată în funcţie de data adresei nr. 17756 din 13 iunie 2005 a Primăriei, iar nu în raport cu data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat în favoarea societăţii respective prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat.
3. Soluţia dată contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont de normele procedurale aplicabile în materie, Curtea reţine următoarele:
În cauză, contestatoarea invocă drept temei al contestaţiei în anulare prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textele procedurale respective, şi anume în următoarele situaţii:
- când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale (art. 318 teza întâi);
- când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 teza a 2-a).
Aşa fiind, atunci când este învestită cu o contestaţie în anulare, instanţa are a verifica în primul rând dacă motivele invocate de contestator se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Sub acest aspect, Curtea urmează a reţine că motivele invocate de contestatoarea C.C. Mangalia constituie în fapt critici legate de soluţiile pronunţate în fond şi în recurs în sensul constatării faptului că acţiunile conexe au fost formulate tardiv de către reclamantă în raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi data emiterii actului administrativ, respectiv data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestate prin certificat, iar nicidecum vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Totodată, Curtea reţine că în Decizia atacată nu poate fi identificată o omisiune de cercetare a vreunuia dintre motivele de recurs, în sensul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., întrucât instanţa de recurs a examinat cauza atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. (sub toate aspectele), răspunzând punctual susţinerilor recurentei în combaterea excepţiei tardivităţii, ajungând la concluzia că sentinţa pronunţată de Curtea de apel şi atacată cu recurs este legală şi temeinică.
Pentru motivele arătate, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de C.C. Mangalia, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.C. Mangalia cu privire la Decizia nr. 3621 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2210/2010. Contencios → |
|---|
