ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2230/2010
Dosar nr. 552/42/200.
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 234 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.D.R.O., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a dispus anularea deciziei nr. 621 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
Decizia nr. 621 din 24 aprilie 2009 atacată prin cererea de chemare în judecată, a fost emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în baza prevederilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbogăţire a activităţii administraţiei publice şi nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ, or, motivarea constituie una dintre condiţiile de legalitate şi validitate a actului administrativ şi reprezintă o garanţie împotriva arbitrajului şi excesului de putere al autorităţilor administraţiei publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale.
Instanţa de fond a mai reţinut că în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ atacat este OUG nr. 37/2009, act normativ la adoptarea căruia au fost încălcate normele privitore la adoptarea ordonanţei de urgenţă, prevăzute de art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care s-a pronunţat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
În aceste condiţii, actul administrativ atacat este nelegal şi este nelegal şi este sancţionat cu anularea.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în motivele de recurs că prima instanţă a criticat actul normativ şi nu Decizia emisă de recurentă şi şi-a argumentat soluţia doar pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, deşi această deciziei prin care s-a declarat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, în baza căruia a fost emis actul atacat, nu este de natură să creeze premisa de nelegalitate a actului contestat.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs, actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Instanţa fondului a analizat măsura dispusă prin OUG nr. 37/2009 prin prisma respectării Legii nr. 188/1999 şi a concluzionat că aceasta (măsura) poate fi discriminatorie faţă de art. 27 din Legea nr. 188/1999 care prevede că „Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, convingeri religioase, etnic" etc.
Desfiinţarea postului pe care l-a ocupat intimata nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să justifice măsura şi mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională.
Este firesc ca instanţa de fond să conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului normativ declarat neconstituţional, ar contraveni ordinii de drept, postul intimatei fiind desfiinţat tocmai pe dispoziţiile acestei Ordonanţe.
Fără putinţă de tăgadă, actul administrativ atacat Decizia nr. 621/2009 se fondează pe prevederile O.U.G nr. 37/2009 şi prin urmare nu poate fi legală prin faptul că OUG nr. 105/2009 ar permite luarea unor astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanţă fiind ulterioară deciziei nr. 621/2009.
În litigiul de faţă singura motivare a actului administrativ Decizia nr. 621/2009, este OUG nr. 37/2009 la adoptarea căreia au fost încălcate normele privitoare la adoptarea OUG prevăzute de art. 115 din Legea fundamentală, fapt reţinut de Curtea Constituţională.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 234 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2229/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2233/2010. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
