ICCJ. Decizia nr. 2233/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2233/2010
Dosar nr. 817/54/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 25 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.D. şi M.V., împotriva pârâţilor Ministerul Economiei şi SC C.E. Rovinari SA.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi şi face dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8.672.551,93 mp, în favoarea SC C.E. Rovinari SA, în timp ce reclamanţii n-au făcut dovada dreptului lor de proprietate.
Astfel, sentinţa judecătorească invocată de reclamanţi pentru a-şi dovedi dreptul de proprietate, le reconstituie acestora dreptul alternativ, fie pe vechiul amplasament, cu condiţia ca acesta să fie liber, fie pe amplasamente din rezerva comisiei locale, fie prin despăgubiri, prin trecerea acestora în tabelul de despăgubiri.
În consecinţă, reclamanţii n-au făcut dovada că dreptul lor de proprietate este inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare au solicitat-o.
În absenţa titlului de proprietate prin care suprafaţa de teren să poată fi identificată prin vecinătăţi şi a extrasului de Carte funciară care să ateste fără putinţă de tăgadă dreptul de proprietate al reclamanţilor, doar sentinţa judecătorească prin care acestora le este reconstituit dreptul de proprietate în mai multe variante nu poate suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reţine vătămarea adusă reclamanţilor într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Apreciind că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca şi act administrativ, au fost îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 1 din HG nr. 834/1991, respectiv terenul era în patrimoniul societăţii şi era necesar desfăşurării activităţii conform obiectului său de activitate şi cum reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate pretins vătămat, instanţa a apreciat că acest act administrativ este legal.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii M.D. şi M.V. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esenţă, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 10907 a fost emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a HG nr. 834/1991 (art. 1) şi a Legii nr. 15/1990 modificată (art. 18) în condiţiile în care la data de 31 decembrie 1989 C.E. Rovinari nu avea în patrimoniu terenul în litigiu şi nici nu a dovedit că a intrat în proprietatea şi posesia acestuia printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial pentru a le fi opozabil şi recurenţilor. De altfel, documentaţia ce stă la baza acestui certificat vine să confirme susţinerile recurenţilor cu atât mai mult cu cât încă din octombrie 2006 pârâtul era încunoştinţat că terenul este în litigiu şi avea obligaţia de a opri orice procedură. S-a apreciat în acest context că actul administrativ este lovit de nulitate.
În privinţa dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 194.730 mp, recurenţii au arătat că din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 5290.3/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu şi necontestat de pârât rezultă amplasamentul terenului proprietatea lor.
Intimata SC C.E. Rovinari SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.
Examinând cauza în raport de criticile recurenţilor şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţii M.D. şi M.V. a vizat anularea în parte (pentru suprafaţa de 194.730 mp) a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10907 emis la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari SA.
În acord cu actele dosarului şi cu dispoziţiile HG nr. 834/1991 (privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societatea comercială cu capital de stat), modificată, instanţa de fond a stabilit că pârâta a fost îndreptăţită la atestarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în proprietatea sa şi necesar desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate fiind respectate dispoziţiile art. 1 din hotărârea de guvern menţionată.
Dreptul de proprietate al intimatei-pârâte a fost dobândit prin efectul legii, respectiv art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar actul a cărui anulare parţială s-a cerut nu vine decât să ateste acest lucru.
Cum din probatoriul administrat rezultă, în acelaşi timp, că reclamanţii nu au făcut dovada că terenul pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin sentinţa nr. 7776 din 20 octombrie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu – reconstituirea alternativă aşa cum reiese din această hotărâre judecătorească aflată la filele 6-7 dosar fond – este inclus în certificatul de atestare emis la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari SA, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu s-a dovedit vătămarea în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Susţinerile recurenţilor că amplasamentul terenului proprietatea lor este dovedit şi care fac obiectul uneia din criticile principale aduse sentinţei recurate nu pot fi primite în condiţiile în care reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a făcut fie pe vechiul amplasament dacă acesta este liber, fie pe alte amplasamente din rezerva Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau trecerea persoanelor îndreptăţite pe tabelul de despăgubiri (vezi sentinţa civilă nr. 7776/2008).
Ca urmare, pentru cele expuse şi văzând şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. şi M.V. prin procurator M.D. Daniel, împotriva sentinţei civile nr. 254 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2230/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2237/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
