ICCJ. Decizia nr. 2301/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2301/2010
Dosar nr.561/45/2009
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă acţiunea reclamantului M.C.N. în contradictoriu cu Baroul Iaşi şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în sensul că a fost recunoscut dreptul reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a fost anulată Decizia nr. 4 din 10 septembrie 2008 emisă de Consiliul Baroului Iaşi şi a fost obligat Baroul Iaşi să emită Decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că la data de 12 august 2008 reclamantul s-a adresat Consiliului Baroului Iaşi cu o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, iar Consiliul, în soluţionarea cererii formulate, a pronunţat Decizia nr. 4 din 10 septembrie 2008 prin care a respins cererea reclamantului, întrucât nu îndeplineşte condiţia legală de 10 ani vechime în profesia de consilier juridic.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie la UNBR, fără ca autoritatea să soluţioneze cererea reclamantului, deşi reclamantul a revenit cu două cereri în acest sens, astfel încât instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege.
După analizarea actelor depuse la dosar, instanţa de fond a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, întrucât a făcut dovada faptului că a profesat ca şi consilier juridic întreaga perioadă prevăzută de lege, astfel încât este nelegală Decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu această motivare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că reclamantul a introdus mai multe cereri la instanţa de judecată împotriva aceleiaşi decizii ce face şi obiectul dosarului de faţă, însă intimatul-reclamant a ales să continue judecata numai în cauza de faţă, iar în celelalte dosare, înregistrate pe rolul instanţei, nu a depus taxele de timbru şi acţiunea reclamantului a fost anulată ca netimbrată.
Recurenţii au invocat tardivitatea acţiunii introductive, arătând că acţiunea reclamantului a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripţie, cu depăşirea termenului de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile.
De asemenea, a fost invocat ca motiv de recurs nulitatea încheierii din 2 noiembrie 2009 a instanţei de fond, întrucât s-a consemnat că pentru Baroul Iaşi s-a prezentat avocat D.L., în condiţiile în care această parte nu a emis vreo delegaţie de reprezentare pentru acest avocat.
Recurenţii au invocat şi necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi, căci în cauza dedusă judecăţii UNBR nu a emis nici un act supus analizei Curţii, ci s-a invocat refuzul autorităţii de a soluţiona cererea, astfel încât s-a apreciat că UNBR nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepţie pe care instanţa de fond era datoare să o invoce din oficiu.
Pe fondul cererii deduse judecăţii, recurenţii au apreciat că intimatul-reclamant nu are vechimea în profesii de natură juridică, aşa cum cere textul legal, astfel încât sentinţa pronunţată este nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurenţii au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei datorate.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor OG nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia ce le revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de Baroul Iaşi în nume propriu şi în numele Uniunii Naţionale a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 200/CA din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2303/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2300/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
