ICCJ. Decizia nr. 2331/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2331/2010
Dosar nr. 3768/2/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 aprilie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este cetăţean al Republicii Moldova şi a depus în temeiul Legii nr. 21/1991 o cerere de redobândire a cetăţeniei române înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 11778/RD/2003.
A mai arătat reclamantul că pârâtul nu i-a soluţionat cererea la data de 30 martie 2009, astfel că a depus un memoriu de urgentare a soluţionării dosarului, însă Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a refuzat nejustificat să-i soluţioneze cererea.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3543 din 28 octombrie 2009 a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul C.G. şi a obligat pârâtul la 154,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că se impune respingerea ca rămasă fără obiect a acţiunii formulată de reclamantul C.G., faţă de împrejurarea că cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 18 martie 2009.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Susţine recurentul că au fost aplicate în mod greşit prevederile art. 274 C. proc. civ., având în vedere modul de soluţionare a acţiunii, respectiv respingerea cererii formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.
Astfel, solicită recurentul să se constate că nu se află în culpă procesuală şi că pretenţiile reclamantului au fost recunoscute la primul termen de judecată, situaţie în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut ca prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În speţa dedusă judecăţii, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în anul 2003 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi întrucât nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil s-au adresat instanţei judecătoreşti la data de 22 aprilie 2009.
Instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată a constatat că obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetăţeniei române a reclamantului a fost examinată, dar a reţinut şi culpa autorităţii de a nu soluţiona cererea într-un termen rezonabil şi de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat formularea acţiunii şi implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
În final, este de reţinut că deşi acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care, „pretenţiile" deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în mod legal instanţa de fond a obligat instituţia pârâtă la plata cheltuielilor de judecată şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere prevederile art. 5 din OUG nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale prin care s-a dispus înfiinţarea Ministerului Justiţiei, prin reorganizarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată priveşte Ministerul Justiţiei, care s-a substituit, ope legis, în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din litigiile aferente activităţii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3543 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2335/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
