ICCJ. Decizia nr. 2339/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2339/2010
Dosar nr. 1679/33/2009
Şedinţa publică din 5 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor anularea Ordinului S/11/4121 din 24 august 2007 prin care acesta a fost trecut din categoria A – Corpul Ofiţerilor de Poliţie în categoria B – Corpul Agenţilor de Poliţie cu gradul profesional de agent principal de poliţie şi reîncadrarea sa în funcţia şi gradul profesional avute anterior, anume inspector principal de poliţie şi obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale cuvenite şi neacordate, de la data aplicării ordinului septembrie 2007 şi până la data reîncadrării în funcţia şi gradul profesional avute.
În motivarea acţiunii se arată că prin ordinul menţionat reclamantul a fost trecut în altă categorie şi alt grad profesional pe motiv că nu a absolvit până în septembrie 2007 o instituţie de învăţământ superioară de scurtă sa.
lungă durată.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare invocând excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a formula acţiunea conform art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004 deoarece acestuia i-a fost comunicat ordinul la data de 29 august 2007 prin adresa I.P.J. nr. 239518, astfel că la 14 septembrie 2009 data formulării acţiunii, termenul de 1 an era depăşit.
Curtea a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtă pe motiv că actele existente la dosar nu fac dovada comunicării actului administrativ atacat, astfel că excepţia tardivităţii acţiunii prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.
Prin sentinţa nr. 651 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul S.M.L., a anulat Ordinul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia şi gradul profesional avute anterior precum şi acordarea drepturilor salariale conform acestei funcţii şi acestui grad profesional începând cu septembrie 2007 şi până la data reîncadrării în funcţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că chiar dacă la momentul trecerii reclamantului din Corpul Ofiţerilor de Poliţie în Corpul Agenţilor de Poliţie, cu gradul profesional de agent şef principal de poliţie, acesta nu a efectuat studii superioare de scurtă sau lungă durată cu diplomă, scopul legii a fost acela de a se asigura un corp profesional de funcţionari publici cu statut special cu un grad de pregătire ridicat, astfel că măsura dispusă trebuia să fie proporţională cu interesul public ocrotit.
La data promovării acţiunii şi a aflării de actul administrativ atacat reclamantul avea studiile necesare, astfel că măsura aplicată conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 a avut un caracter excesiv în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. – potrivit cărora recursul nu este limitat de motivele de casare prevăzut în art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Prin motivele de recurs formulate recurentul-pârât critică sentinţa instanţei de fond, în primul rând pentru rezolvarea greşită dată excepţiei tardivităţii formulării acţiunii de către intimatul reclamant.
Acestuia, susţine recurentul-pârât, i-a fost comunicat faptul că, prin Ordinul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/II/4121 din 24 august 2007, a fost încadrat în corpul agenţilor de poliţie, conform prevederilor art. 14 şi art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, încă de la data de 29 august 2007, prin adresa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj cu nr. 239518, în raport de această dată intimatul-reclamant depăşind termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ pentru introducerea acţiunii – acesta promovând acţiunea la data de 14 septembrie 2009.
Astfel, susţine recurentul-pârât, instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamant.
Cât priveşte fondul cauzei, recurentul-pârât critică sentinţa instanţei de fond, susţinând în esenţă că în mod eronat a apreciat prima instanţă că Ordinul atacat este nelegal, de vreme ce acesta a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, intimatul-reclamant fiind trecut în corpul agenţilor de poliţie deoarece până la data de 24 august 2007 nu şi-a definitivat studiile universitare de lungă sau de scurtă durată.
Recurentul-pârât susţine că Ordinul respectiv a fost emis avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 76 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „poliţiştii ofiţeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente".
Faptul că la data de 24 august 2007, susţine recurentul-pârât, intimatul reclamant avea calitatea de student, nu şi pe cea de absolvent de studii superioare cu diplomă, nu îndreptăţea instanţa de fond să-l menţină pe acesta în categoria profesională a ofiţerilor, considerând în mod eronat că i s-au încălcat acestuia drepturi şi libertăţii fundamentale.
Cât priveşte susţinerea instanţei de fond potrivit căreia „măsura dispusă trebuia să fie proporţională cu interesul public ocrotit", recurentul-pârât arăta că proporţionalitatea presupune rezonabilitate, echitate, dar şi o necesară adecvare a măsurilor adoptată la situaţia de fapt şi la scopul legitim urmărit, măsurile dispuse prin art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 fiind menite a acorda o perioade de timp intimatului-reclamant pentru a-şi definitiva studiile, acesta neconformându-se dispoziţiilor legale menţionate.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis potrivit art. 312 C. proc. civ., conform celor ce se vor preciza în continuare.
Primul motiv de recurs referitor la tardivitatea formulării acţiunii de către intimatul-reclamant este fondat, instanţa de fond procedând în mod nelegal prin respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii.
Astfel, cum corect susţine recurentul-pârât, cu adresa nr. 239518 din 29 august 2007, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj a comunicat intimatului-reclamant că prin Ordinul nr. S/4121 din 24 august 2007 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în conformitate cu prevederile art. 14 şi art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 24 august 2007 a fost încadrat în categoria B – corpul agenţilor de poliţie, cu gradul profesional de agent şef principal de poliţie.
Mai mult decât atât, intimatul reclamant a semnat şi Raportul din 23 iulie 2007, declarând că este de acord cu trecerea sa în categoria B – Corpul agenţilor de poliţie, dat fiind că nu şi-a definitivat studiile necesare echivalării gradelor profesionale pe care le are, măsura fiind dispusă şi prin Ordinul Secretarului General din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative nr. 159483 din 29 iunie 2007.
Deci, intimatul-reclamant avea cunoştinţă despre conţinutul Ordinului nr. S/II/4121 din 24 august 2007 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin care a fost încadrat în categoria agenţilor de poliţie, dat fiind că nu-şi definitivase studiile necesare, de lungă sau scurtă durată, pentru echivalarea gradului profesional pe care-l avea, ba mai mult cunoştea că va fi emis acest ordin de la o dată anterioară şi anume din momentul semnării Raportului din 23 iulie 2007.
Efectele aplicării art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, au mai fost cunoscute de către intimatul-reclamant şi prin semnarea Fişei postului nr. S/100376 din 24 septembrie 2007, care, la rubricile „denumirea postului, categoria de personal ce poate ocupa postul şi gradul necesar ocupării postului" se află indicat gradul corespunzător „agent".
Este cert, deci, că data luării la cunoştinţă de către intimatul reclamant despre ordinul atacat, este data de 29 august 2007, când i s-a comunicat cu adresă că a fost trecut în categoria B – Corpul agenţilor de poliţie, aceasta fiind data în raport de care se calculează termenul de 1 an de introducere a acţiunii la instanţă, termen de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Intimatul-reclamant nu a respectat acest termen, de vreme ce a introdus acţiunea la instanţă la data de 14 septembrie 2009, aşa încât acţiunea este tardiv formulată, fiind întemeiată excepţia de tardivitate invocată de recurentul-pârât.
Aşadar, instanţa de fond, în mod neîntemeiat a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii, reţinând că formularea acţiunii ar fi fost condiţionată strict de comunicarea actului.
Scopul comunicării unui act administrativ individual este acela al luării la cunoştinţă a conţinutului acestuia.
Or, în speţă, astfel cum s-a precizat, intimatul-reclamant a luat cunoştinţă de conţinutul Ordinului din adresa cu nr. 239518 din 29 august 2007 ce i-a fost înaintată şi prin care i s-a comunicat măsurile luate împotriva sa de trecere în corpul agenţilor publici.
Urmează deci, ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât să fie admis, iar sentinţa instanţei de fond modificată în sensul respingerii acţiunii introdusă de reclamantul M.L., ca tardiv formulată.
Având în vedere că instanţa de control judiciar a găsit întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii, apare ca inutilă analizarea celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei, verificarea excepţiilor de procedură având prioritate în raport cu fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 651 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.M.L., ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2340/2010. Contencios → |
|---|
