ICCJ. Decizia nr. 2344/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2344/2010
Dosar nr. 1684/54/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.M.E.T.E. SA Italia a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj şi A.F.P. Craiova anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 şi Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare cu acelaşi număr a A.F.P. Craiova – Activitatea de Inspecţie Fiscală, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 644.414 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 6 mai 2008, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Dolj – A.F.P. a Municipiului Craiova au efectuat o inspecţie fiscală generală a SC T.M.E.T.E. SA Italia, în cadrul căreia au verificat modul de calcul, înregistrarea şi virarea obligaţiilor de plată faţă de bugetul de stat consolidat, pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2008.
Ca urmare a efectuării acestui control, s-au întocmit Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare cu acelaşi număr, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată suplimentare în cuantum de 644.414 lei.
A mai arătat reclamanta că împotriva acestor acte, pe care le consideră netemeinice şi nelegale, a formulat contestaţie, înregistrată la D.G.F.P. Dolj, însă nu i s-a comunicat Decizia de soluţionare a acesteia.
La primul termen de judecată din 23 iunie 2009, reclamanta şi-a precizat acţiunea, înţelegând să se judece în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj şi A.F.P.C.M. Craiova, solicitând să fie anulate atât raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere, cât şi Decizia nr. 153/2008, emisă de D.G.F.P. Dolj, în soluţionarea contestaţiei formulată pe cale administrativă.
De asemenea a solicitat suspendarea executării actelor administrative a căror anulare este cerută.
2. Soluţia Curţii de apel în privinţa cererii de suspendare
Prin încheierea din data de 30 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de reclamata SC T.M.E.T.E. SA Italia, a dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 şi a deciziei de impunere cu acelaşi număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a cauzei la data de 15 septembrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cu privire la condiţia pagubei iminente s-a apreciat că prin executarea actelor fiscale a căror suspendare s-a solicitat se va crea un prejudiciu material reclamantei.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, s-a constatat că motivarea reţinută de organul fiscal şi indicarea textelor legale incidente nu este completă şi concludentă.
3. Recursul declarat de A.F.P.C.M. Dolj
Împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs A.F.P.C.M. Dolj, prin reprezentanta sa D.G.F.P. Dolj, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică soluţia primei instanţe prin prisma greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În concret, recurenta arată că motivarea instanţei în privinţa celor două condiţii impuse de lege nu este convingătoare.
În privinţa „cazului bine justificat" susţine că temeiurile stabilirii obligaţiilor bugetare rezultă chiar din cuprinsul actelor fiscale atacate.
Referitor la „paguba iminentă", recurenta arată că instanţa nu s-a raportat la cifra de afaceri a reclamantei, ci a făcut aprecieri în abstract, în pofida apărărilor punctuale cuprinse în întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea atacată prin prisma recursului declarat, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare rezolvate prin încheierea pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 iunie 2009 vizează suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 şi deciziei de impunere cu aceleaşi coordonate (număr şi dată) emise de A.F.P.C.M. Dolj până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de chemare în judecată vizând anularea acestor acte administrativ fiscale.
În esenţă, în urma unui control efectuat la data de 6 mai 2008 la intimată, având ca obiectiv modul de calcul, înregistrarea şi virarea obligaţiilor de plată faţă de bugetul de stat consolidat pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 martie 2008, s-au întocmit actele administrativ fiscale atacate prin care s-au stabilit în sarcina SC T.M.E.T.E. SA Italia, obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 644.414 lei, reprezentând impozit pe venit, TVA şi impozit pe veniturile realizate în România de nerezidenţi, considerate nedatorate de către societatea comercială.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral este necesar ca reclamantul („persoana vătămată") să probeze îndeplinirea cumulativă a două condiţii: „cazul bine justificat" şi „paguba iminentă".
În privinţa primei condiţii amintite, prezintă relevanţă potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
În accepţiunea legiuitorului, elementele care sunt de natură a afecta prezumţia de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al actului administrativ, trebuie să fie clar conturate şi convergente în direcţia nelegalităţii acestuia.
În speţă, în privinţa acestei condiţii, instanţa şi-a justificat soluţia pronunţată prin prisma neindicării în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală a tuturor textelor legale incidente în perioadele vizate de controlul fiscal.
Fără a intra în cercetarea fondului cauzei şi fără a analiza exhaustiv motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte consideră că argumentaţia primei instanţe la acest punct este neconcludentă, câtă vreme o motivare incompletă în drept a unui act administrativ nu atrage eo ipso consecinţa nelegalităţii acestuia.
Şi în ceea ce priveşte condiţia „pagubei iminente", criticile recurentei sunt fondate.
Printr-o jurisprudenţă consolidată (de ex. Decizia nr. 2910 din 29 mai 2008, Decizia nr. 4748 din 16 decembrie 2008) Înalta Curte a stabilit că obligarea la plata unei sume însemnate de bani nu este suficientă pentru a justifica îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul, care are sarcina probei potrivit art. 1169 C. civ., trebuie să demonstreze în concret că punerea în executare a actului administrativ fiscal determină disfuncţii importante în activitatea sa.
Relevante sunt cifra de afaceri, cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepţionale pe care le are de suportat în perioada de referinţă, dar şi contextul mai general al raporturilor sale cu furnizorii sau cu clienţii, instanţa de judecată urmând a aprecia asupra fiecărui caz concret în raport cu probele administrate.
În speţă nu s-a administrat nicio probă cu privire la condiţia „pagubei iminente", instanţa prezumând că valoarea mare a debitului, precum şi instituirea unor măsuri asigurătorii, justifică admiterea cererii.
O astfel de prezumţie nu poate funcţiona însă în materia examinată, pentru motivele deja expuse în cele de preced.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat şi se va modifica încheierea în sensul respingerii cererii de suspendare formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele A.F.P.C.M. Dolj împotriva încheierii din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC T.M.E.T.E. SA Italia, având ca obiect suspendarea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 4380 din 4 iunie 2008 şi a Deciziei de Impunere cu acelaşi număr emise de A.F.P.C.M. Craiova, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2342/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2345/2010. Contencios → |
|---|
