ICCJ. Decizia nr. 2445/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2445/2010
Dosar nr. 1396/39/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul R.R. şi a dispus anularea Ordinului nr. 2355 din 09 octombrie 2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., precum şi reintegrarea pe post a reclamantului, cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ordinul nr. 2355 din 9 octombrie 2009 emis de MAPDR, prin care reclamantul a fost demis din funcţia de director coordonator adjunct economic din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava şi a cărei anulare face obiectul acţiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV şi art. XV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Dat fiind faptul că OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009 - cu referire la dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. IV, art. V şi art. VIII ale anexei nr. 1, este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. In consecinţă, în temeiul art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 544/2004, art. 11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din Constituţia României, s-a dispus anularea ordinului contestat şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior demiterii.
Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, a fost respins ca nefondat, conform art. 1169 C. civ.
Împotriva sentinţa nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc.civ.
In susţinerea recursului său, pârâtul a formulat următoarele critici:
În mod eronat prima instanţă a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii, ignorând faptul că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii.
În mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2356 din 09 octombrie 2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment. Astfel, susţine recurenta-pârâtă că reclamantul prin Ordinul nr. 2356 din 09 octombrie 2009, a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director coordonator în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, în aplicarea art. IX alin. (1) şi (4) şi art. V din OUG nr. 105/2009. Din acest considerent recurenta a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatului-reclamant s-a produs ope legis, instituţia publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale OUG nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
În opinia recurentei-pârâte regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În ceea ce priveşte prima critică de nelegalitate, referitoare la greşita respingere de către curtea de apel a excepţiei lipsei de obiect, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că în pofida celor susţinute de recurent, cererea de anulare ar fi putut fi respinsă ca rămasă fără obiect numai dacă actul administrativ dedus judecăţii ar fi fost revocat de către autoritatea publică emitentă, situaţie ce nu poate fi reţinută din examinarea probelor administrate în cauză.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, este necontestat faptul că Ordinul nr. 2335/ 2009 a fost emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în temeiul art. IV din OUG nr. 105/1999 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale Ia nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local şi ca urmare a abrogării OUG nr. 37/2009 prin art. XIV.
Este de asemenea de necontestat faptul că temeiul legal al actului administrativ în litigiu, anume art. IV din OUG nr. 105/2009, a fost constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of., Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010.
Or, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Cum lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, că ordinul de eliberare din funcţie a reclamantului este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2448/2010. Contencios → |
|---|
