ICCJ. Decizia nr. 2439/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2439/2010
Dosar nr. 1023/33/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 593/2009 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 24098 din 13 februarie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000. cu modificările ulterioare, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit declaraţiilor autentificate ale martorilor L.N. şi V.M., martori audiaţi şi nemijlocit, în faţa instanţei, ei înşişi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, cât şi din interogatoriul luat reclamantei, rezultă că aceasta s-a refugiat, în anul 1940, din cauza persecuţiilor etnice apărute ca urmare a cedării Ardealului de Nord, din localitatea Popeşti în localitatea Turda, unde a locuit până în anul 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta cu motivarea că refugiul reclamantei a fost insuficient dovedit. în condiţiile în care soluţia de recunoaştere a calităţii de refugiat s-a făcut exclusiv în baza a două declaraţii notariale, fără a exista şi documente oficiale care să ateste existenţa refugiului intimatei-reclamante.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945. a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din HG nr. 127/2007, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Aceste dispoziţii sunt date în aplicarea art.61 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În speţă, curtea de apel a realizat o corectă aplicare a acestor dispoziţii special edictate în vederea stabilirii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, procedând la stabilirea situaţiei de fapt relevantă cauzei - existenţa refugiului reclamantei - chiar în lipsa unor documente oficiale, prin valorificarea declaraţiilor autentice ale martorilor L.N. şi V.M., martori care, în virtutea principiului rolului activ al instanţei prevăzut de art. 129 C. proc. civ., au fost audiaţi şi nemijlocit de către instanţă, putându-se astfel reţine că din pricina persecuţiei etnice instaurată de către autorităţile maghiare după ocuparea Ardealului de Nord, reclamanta a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul în toamna anului 1940 şi să revină acasă doar în anul 1945. Mai mult, prima instanţă, a procedat şi la suplimentarea probatoriului, prin interogatoriul luat reclamantei la termenul din data de 29 octombrie 2009, din toate aceste dovezi administrate în cauză rezultând în mod unitar atât existenţa refugiului reclamantei, cât şi perioada în care acesta a avut loc, respectiv septembrie 1940-martie 1945.
Cum acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu este condiţionată de dovada prin înscrisuri oficiale şi cum în urma administrării probei cu martori şi cu interogatoriul luat reclamantei, a putut fi stabilită cu certitudine temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, în mod corect prima instanţă a procedat la anularea hotărârii nr. 24098 din 13 februarie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada septembrie 1940-martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 593/2009 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2434/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Contencios → |
|---|
