ICCJ. Decizia nr. 2450/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2450/2010
Dosar nr. 748/57/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 748/57/2009 şi completată (fila 74), reclamanta S.D.M. a chemat în judecată pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea în parte a art. 2 din Hotărârea nr. 376 din 21 mai 2009 emisă de C.S.M. - Secţia de Judecători în ce priveşte respingerea reclamantei pentru ocuparea funcţiei de judecător în urma concursului de admitere în magistratură organizat la 29 martie 2009;
- constatarea nulităţii Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 emisă de C.S.M. - Secţia de Judecători, ca nemotivată;
- anularea Hotărârilor care este posibil să poarte nr. 668, 667 ori 671 din 09 aprilie 2009 prin care a fost aprobată Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare nr. 550/2371/1154/2009 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică şi respectiv, reexaminarea psihologică a candidaţilor declaraţi admişi la proba scrisă la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009, aflată pe ordinea de zi la pct. 4 nr. 11726/1154/2009 „CONCURSURI", la poziţia 3;
- obligarea C.S.M. - Secţia pentru Judecători să emită o hotărâre, prin care să constate ca reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 330/2004 pentru numirea în funcţia de judecător, iar în caz de refuz, sa se dispună ca hotărârea judecătorească să ţină loc de act constatator, în sensul că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale prevăzute pentru juriştii care au fost admişi la concursul de intrare în magistratură din data de 29 martie 2009, pentru a putea fi propusă Preşedintelui României spre numirea în funcţia de judecător şi numită în această funcţie;
- obligarea C.S.M. să propună Preşedintelui României numirea sa în funcţia de judecător la Judecătoria Deva, judeţul Hunedoara unde reclamanta are domiciliul, la o altă judecătorie din judeţul Hunedoara la care se va dovedi că există post vacant, în următoarea ordine: Hunedoara, Orăştie, Haţeg, Brad, Petroşani, ori în alt judeţ la o judecătorie dintr-o reşedinţă de judeţ, de municipiu ori într-un oraş din judeţele învecinate, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de obligare. In subsidiar, reclamanta solicită să fie propusă a fi numită într-unui dintre posturile care au fost scoase pentru concursul la care a participat, în ordinea la care ar fi avut dreptul conform mediei de intrare, respectiv Judecătoria Arad, Judecătoria Oradea, Judecătoria Lugoj.
- obligarea la daune materiale echivalente cu drepturile salariale realizate de un judecător cu grad de judecătorie, începând eu data emiterii Hotărârii nr. 376 din 21 mai 2009 până la numirea efectivă a reclamantei în funcţia de judecător;
- obligarea la daune morale în sumă de 200.000 lei;
- pentru cazul că există vreo hotărâre emisă de C.S.M. în privinţa examinării psihologice, necomunicată şi nepublicată, reclamanta înţelege să o conteste şi pe aceea;
- obligarea la cheltuieli de judecată ocazionare de proces.
- înlăturarea justificărilor date de către pârât prin adresa nr. 17912/1154/2009 cu privire la plângerea formulată în raport cu actele emise de C.S.M. Reclamanta contestă rezultatele de respingere la examenul de examinare şi reexaminare psihologică.
De asemenea, reclamanta solicită a se constata nelegalitatea dispoziţiilor art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 123 din 07 februarie 2008, acestea fiind contrare legii şi în consecinţă anularea acestuia ca nelegal.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale art. 1, art. 281, art. 295 C. muncii, Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 317/2004.
Prin sentinţa nr. 220/F/CA/2009 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, invocată de pârât, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 precum şi acţiunea reclamantei, reţinând în acest sens, în esenţă următoarele:
In ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât în raport cu neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a constatat că reclamanta anterior sesizării instanţei, a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii contestate, plângere pe care pârâtul a respins-o.
Excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22/6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 modificată prin Hotărârea nr. 123/2008, a fost respinsă de către curtea de apel ca neîntemeiată, constatându-se că stabilirea prin regulament a faptului că testarea psihologică a candidaţilor să aibă loc doar după admiterea lor, în urma susţinerii probei scrise tip grilă, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 14 alin. (2) lit. a) - e) din Legea nr. 303/2004, în vederea aplicării legii, pârâtul având posibilitatea de a alege modalitatea cea mai eficientă economic şi organizatoric raportat la numărul mare de candidaţi înscrişi la concurs.
Instanţa a constatat că Hotărârea C.S.M. nr. 376/2009, cât şi actele ce au stat la baza emiterii ei, sunt legale şi temeinice, astfel încât acţiunea reclamantei atât în ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la anularea acestei hotărâri, cât şi cele accesorii acestuia, sunt nefondate, fiind în consecinţă respinse.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea legii, prima instanţă reţinând în mod greşit faptul că Hotărârea pârâtului nr. 376/2009 a fost motivată, fiind invocate dispoziţiile art. 22/6 alin. (2) din Regulament, art. 33 alin. (1) şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
A susţinut recurenta, că prima instanţă s-a pronunţat fără a intra în cercetarea fondului, nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare parţială a Hotărârii C.S.M. nr. 376/2009, şi nu a analizat motivele de anulabilitate invocate în acţiune.
Totodată, a susţinut recurenta, în mod greşit prima instanţă a reţinut ca legală măsura supunerii la testarea psihologică după susţinerea probelor teoretice, având în vedere faptul că în cazul admiterii în magistratură, s-a stabilit în mod precis prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, că la concursul de admitere se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ mai multe condiţii, printre care şi pe aceea de a fi aptă din punct de vedere psihologic.
La data de 10 mai 2010, recurenta a depus la dosar o completare a cererii sale de recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii hotărârii instanţei de fond, faţă de lipsa minutei acestei hotărâri de la dosarul cauzei, şi a solicitat constatarea nulităţii sentinţei, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu reluarea procedurii de la termenul din data de 20 octombrie 2009.
Înalta Curte, analizând cu prioritate, în raport cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată de recurentă prin cererea completatoare, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează să admită recursul, să caseze sentinţa atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 256 alin. (1) C. proc. civ. după sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc in secret. După închiderea deliberării, potrivit art. 258 C. proc. civ., se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii (minuta) care se semnează sub sancţiunea nulităţii de către judecător şi în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecătorilor aflaţi în minoritate.
Din analiza acestor dispoziţii, rezultă importanţa deosebită oferită de legiuitor acestui act de procedură, de existenţa acestuia şi legalitatea întocmirii lui, depinzând însăşi legalitatea hotărârii pronunţate, ca o garanţie a respectării dreptului fundamental la un proces echitabil, în condiţiile în care, minuta reprezintă dovada procesului de deliberare, în lipsa ei părţile nemaiavând certitudinea faptului că rezultatul deliberării este expresia voinţei judecătorilor.
Astfel fiind, lipsa minutei constituie un viciu de procedură ce nu poate fi nici ignorat, nici acoperit, şi care odată constatat, atrage de plano nulitatea absolută a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.D.M. împotriva sentinţei nr. 220/F/CA din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2448/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2454/2010. Contencios → |
|---|
