ICCJ. Decizia nr. 2454/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2454/2010
Dosar nr. 9759/1/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea adresată la data de 13 februarie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii A.O.C., B.H.M., B.M.G., B.A., C.A.C., C.C.I., C.D.M., C.A.A., C.M.D., D.E.M., D.R., E.E.S., F.R., F.T.C., G.M., C.G.R., I.P., I.O.I., L.M., L.A.F., L.A.C., M.N.D., M.P., M.L.S., M.I., M.M.C., O.C., P.X., P.A.S., R.C.E., R.R., S.A.V., S.V., S.I.L., T.P.N., T.L., T.C.V.S.F. şi V.C.A. au solicitat în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Comisia pentru Managerii Publici şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor), obligarea pârâţilor la emiterea actelor administrative privitoare la publicarea listei posturilor disponibile, întocmirea schemei de repartizare a absolvenţilor Programului Tinerilor Profesionişti pe funcţiile publice de manager public prevăzute în Planul actual de ocupare a funcţiilor publice pentru anul 2007 şi plasarea reclamanţilor în funcţii conform aptitudinilor şi clasamentului final; acordarea drepturilor băneşti începând cu 2 noiembrie 2007 şi plasarea efectivă în posturile arătate; precum şi recunoaşterea datei de 2 noiembrie 2007, ca fiind data de la care începe să curgă termenul de 5 ani, în care reclamanţii trebuie să lucreze în Administraţia Publică, conform angajamentului încheiat.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt absolvenţi ai Programului de formare în administraţia publică - Programul Tinerilor Profesionişti - ciclul 2 bursieri, organizat de Institutul Naţional de Administraţie, că la terminarea cursurilor au fost evaluaţi, iar la data de 29 octombrie 2007 a fost publicat clasamentul final, care a rămas definitiv la data de 2 noiembrie 2007, dată de la care pârâţii aveau obligaţia să-i plaseze în funcţia de manager public în raport de clasamentul final şi de opţiunile fiecărui absolvent.
De asemenea, reclamanţii au arătat că pârâţii refuză nejustificat şi abuziv să-şi îndeplinească obligaţiile, căci au rămas la dispoziţia Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici fără nici un drept financiar ori asigurare socială.
Prin sentinţa nr. 3014 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respins ca rămas fără obiect capătul principal de acţiune şi respinse ca neîntemeiate capetele 2 şi 3 ale acţiunii reclamanţilor privind acordarea drepturilor băneşti cu începere de la 2 noiembrie 2007 şi până la plasarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul principal al acţiunii a rămas fără obiect, întrucât din susţinerile pârâţilor, necontestate de reclamanţi şi din înscrisurile dosarului, a rezultat că după introducerea acţiunii, la data de 11 martie 2008 Comisia pentru Managerii Publici a analizat şi aprobat schema de repartizare a absolvenţilor, în calitate de absolvenţi ai Programului Tinerilor Profesionişti - ciclul II pe funcţiile publice de manager public prevăzute în Planul anual de ocupare a funcţiilor publice pentru anul 2007, schemă ce a fost comunicată A.N.F.P., iar în cursul lunii martie 2008 s-a realizat plasarea absolvenţilor.
Cu privire la celelalte capete de cerere, instanţa a apreciat că realizarea clasamentului final al absolvenţilor la data de 2 noiembrie 2007 nu determină de drept acordarea de drepturi băneşti către reclamanţi până la plasarea lor efectivă.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii A.O.C., B.H.M., B.M.G., C.A.C., C.C.I., C.D.M., C.A.A., C.M.D., D.E.M., D.R., E.E.S., F.R., F.T.C., G.M., G.G.S, I.P., I.O.I., L.M., L.A.F., L.A.C., M.N.D., M.P., M.L.S., M.I., M.M.C., O.C., P.X., P.A.S., R.C.E., F. (fostă Ş.) A.V., S.V., S.I.L.
In motivarea recursului lor, reclamanţii au susţinut că:
- instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată;
- instanţa de fond nu a luat în considerare cererea de renunţare la acţiunea formulată de reclamanta B.A. şi s-a pronunţat asupra chestiunilor litigioase în privinţa unei persoane care nu mai avea calitate procesuală activă;
- instanţa nu a reţinut că reclamanta F.R. nu fusese încă „plasată" la Ministerul Economiei şi Finanţelor la data pronunţării sentinţei atacate, ceea ce justifica interesul actual al acesteia de a se admite inclusiv primul petit al acţiunii;
- instanţa de fond a considerat inoportună angajarea solidară a răspunderii administrative delictuale a pârâtelor pentru daunele materiale cauzate recurenţilor pentru întârzierea nejustificată la emiterea actelor administrative privitoare la publicarea listei posturilor disponibile, întocmirea schemei de repartizare a absolvenţilor Programul Tinerilor Profesionişti - Ciclul II, pe funcţiile publice de manager public prevăzute în Planul anual de ocupare a funcţiilor publice prevăzute în Planul anual de ocupare a funcţiilor publice pentru anul 2007 şi plasarea acestora în funcţiile de manager public conform opţiunilor şi clasamentului final;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 6 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) din OG nr. 81/2001 aprobată prin Legea nr. 106/2002, precum şi de prevederile HG nr. 783/2005 şi ale OG nr. 56/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5389 din 26 noiembrie 2009, a admis recursul în sensul că a obligat pârâţii la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi, reţinând în acest sens, următoarele:
Motivul de recurs ce priveşte împrejurarea neluării în considerare a cererii de renunţare la acţiunea reclamantei B.A., a fost respins, reţinându-se faptul că aceasta nu a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3014 din 6 noiembrie 2008 şi numai aceasta este în măsură să critice sentinţa pe acest aspect.
Al doilea motiv de recurs a fost respins Înalta Curte reţinând că împrejurarea că reclamanta F.R. nu fusese încă „plasată" la Ministerul Economiei şi Finanţelor la data pronunţării sentinţei atacate, nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei de fond, iar ulterior această obligaţie a fost îndeplinită
În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale, instanţa de recurs a reţinut că aceasta este condiţionată de numirea în funcţia de manager public şi de asemenea, calcularea termenului de 5 ani de la care reclamanţii-recurenţi au obligaţia să lucreze în cadrul Administraţiei Publice este condiţionată de data numirii în funcţia publică.
Înalta Curte a apreciat că întocmirea la data de 2 noiembrie 2007 a clasamentului final al absolvenţilor nu impune obligaţia ca din acest moment să se realizeze şi plasarea acestora neexistând un termen limită pentru plasarea absolvenţilor.
Înalta Curte a mai reţinut că ipoteza în care între data de 2 noiembrie 2007 şi data plasării efective, reclamanţii-recurenţi ar fi suferit un prejudiciu, nu este de natură a duce la materializarea în plată a drepturilor salariale iar producerea unui alt prejudiciu, pe perioada indicată, urma să fie arătat, individualizat şi dovedit de către recurenţi, ceea ce în speţă nu s-a realizat, astfel încât motivul de recurs a fost respins nefondat.
Motivul de recurs privitor la plata cheltuielilor de judecată la instanţa de fond a fost apreciat ca fiind întemeiat, instanţa de recurs constatând îndeplinite prevederile art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, faptul că soluţionarea Deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 este rezultatul unei greşeli materiale în sensul în care deşi acţiunea intimaţilor a fost respinsă, instanţa de recurs le-a acordat acestora cheltuieli de judecată.
Analizând contestaţia în anulare de faţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge ca nefondată în considerarea argumentelor în continuare prezentate.
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele şi în condiţiile expres prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Art. 318 teza I C. proc. civ. ce constituie temeiul de drept al contestaţiei de faţă, prevede că se poate ataca o hotărâre a unei instanţe de recurs cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
După cum statuează doctrina de specialitate şi astfel cum, în mod constant, au decis şi instanţele în jurisprudenţa dezvoltată în această materie, prin greşeala materială, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ. se înţeleg acele erori evidente, legate de aspectele formale ale judecăţii în recurs şi care nu reclamă o reexaminare sau o reapreciere a probelor.
Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.
Contrar celor susţinute de contestatoarea Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Înalta Curte apreciază că în cauza de faţă nu se poate reţine că dintr-o eroare materială, a fost admis motivul de recurs privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp cât temeinicia acordării acestora a făcut obiectul unei analize distincte a instanţei, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., fiind de altfel, singurul motiv al admiterii cererii de recurs formulată de reclamanţi.
Contestatoarea înţelege să critice astfel, însăşi temeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, situaţie ce excede dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., verificarea unei "greşeli materiale" în temeiul acestui articol, netrebuind să implice reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva deciziei nr. 5389 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata sumei totale de 1000 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat, respectiv câte 50 de lei către fiecare dintre intimaţii: A.O.C., B.M.H., C.C.A., C.A. , D.R., F.A.V., I.P., L.A., L.A.C., M.P. M.S.V., T.L., T.C.F., V.S., V.C.A., V.P.N., Z.R.C. şi C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2457/2010. Contencios → |
|---|
