ICCJ. Decizia nr. 2472/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2472/2010
Dosar nr. 1748/33/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul D.S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 25103 din 9 septembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că din înscrisurile prezentate şi din declaraţiile martorilor audiaţi pârâta trebuia să reţină calitatea sa de persoană care este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care familia sa a fost supusă de către autorităţile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declaraţiile autentificate ale martorilor L.P.L. şi M.C., din care a rezultat că părinţii reclamantului s-au refugiat din motive de persecuţie etnică din Municipiul Mediaş, judeţul Sibiu, în Municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Totodată, la dosar au fost depuse hotărârile prin care s-a stabilit calitatea de persoană refugiată rudelor de gradul I şi II ale reclamantului.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 623/2009 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul D.S.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 25103 din 9 septembrie 2009 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 decembrie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2009.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că familia reclamantului, cetăţeni români, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, împrejurări confirmate de înscrisurile prezentate în probaţiune, care relevă că pârâta a recunoscut acest statut rudelor de gradul I şi II ale reclamantului.
S-a mai reţinut, de asemenea, că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, astfel că nu poate avea un regim diferit de al celorlalte rude, cunoscut fiind şi regimul domiciliului minorului.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că din actele depuse în probaţiune se reţine faptul că reclamantul nu are calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, aflându-se astfel în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, respectiv la data de 28 decembrie 1943, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, începând cu data naşterii sale, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 623 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Contencios → |
|---|
