ICCJ. Decizia nr. 2477/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2477/2010
Dosar nr. 343/46/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 182/F-CONT din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de SC H.C. SA, sucursala Olt Superior, împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a anulat Decizia nr. 322 din 3 octombrie 2008 emisă de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi procesul verbal încheiat la 4 iunie 2008 de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală Vâlcea; a obligat intimatul la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.899,3 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
În speţă, organele de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, Structura de Administrare Fiscală – Compartimentul de control financiar au efectuat la societatea contestatoare, evidenţierea şi virare a redevenţei miniere şi a taxei pentru activitatea prospecţiune, exploatare şi explorare a resurselor minerale aferente bugetului consolidat al statului; a rezultat ca obligaţie de plată o sumă în valoare totală de 78.697 lei, din care 52.560 lei, reprezentând redevenţă minieră debit suplimentar şi 26.137 lei reprezentând majorări de întârziere.
Cu privire la aceste sume, instanţa de fond a reţinut că au fost stabilite în mod nelegal ca debite suplimentare în sarcina societăţii contestatoare şi, drept urmare, nici accesoriile nu sunt legal datorate de către aceasta, motiv pentru care instanţa a admis contestaţia şi a anulat Decizia emisă de intimat şi procesul verbal de control, obligând intimatul la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii şi aprecierea eronată a probelor administrate.
Se arată în motivele de recurs că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003 art. 119 alin. (1) din HG nr. 1208/2003, iar în cele ce priveşte raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul contabil desemnat nu are calitatea unui specialist din domeniul minelor conform art. 201 alin. (3) C. proc. civ. şi concluzia raportului de expertiză este eronată deoarece cheltuielile de extracţie nu sunt cuprinse în cheltuielile de prelucrare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Intimata-reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În şedinţa publică din 12 mai 2010, Curtea în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a pus în discuţia părţilor, din oficiu motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Pentru următoarele considerente Curtea apreciază ca fondat acest motiv de recurs.
În cauză sentinţa recurată pronunţată de Curtea de Apel Piteşti este dată cu încălcarea competenţei materiale a Tribunalului Vâlcea care era instanţa competentă material conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de cuantumul sumei contestate în valoare totală de 78.697 lei reprezentând redevenţă minieră şi majorări de întârziere aferente.
Cuantumul acestei sume contestate, care se încadrează în categoria taxelor şi accesoriilor acestora şi care este de sub 500.000 lei determină competenţa materială în primă instanţă a Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi nu a Curţii de Apel Piteşti.
Faptul că reclamanta-intimata are calitatea de mare contribuabil şi calitatea autorităţii recurentei - emitente a deciziei contestate nu atrag competenţa materiale a curţii de apel deoarece în cauză are prioritate, în raport de obiect criteriul valoric al sumei contestate şi nu rangul autorităţii pârâte, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată trimiţând cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 182/F-CONT din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2480/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
