ICCJ. Decizia nr. 2480/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2480/2010
Dosar nr. 2650/54/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 486 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice F.L., reprezentant al reclamantului membru de sindicat M.A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Teslui şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Forma de promovare prin transformarea postului ocupat de un funcţionar public în condiţiile art. 68 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabilă persoanelor care, deşi erau absolvente de studii superioare, la data intrării în corpul funcţionarilor publici, nu şi-au valorificat aceste studii, fiind de acord să ocupe un post corespunzător unor studii medii, aceste persoane având posibilitatea de a-şi valorifica studiile superioare prin participarea la un concurs de recrutare în vederea ocupării unei funcţii publice pentru care îndeplinesc condiţiile de studii şi vechime, precum şi celelalte condiţii prevăzute pentru ocuparea acesteia, neputând beneficia de forma de promovare prevăzută de art. 68 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Instanţa a reţinut că în această situaţie se află şi reclamantul, care, deşi este absolvent de studii superioare din anul 1986, la data intrării în corpul funcţionarilor publici nu a valorificat aceste studii, acceptând un post corespunzător unor studii medii.
Aşadar, în mod corect pârâta a interpretat dispoziţiile legale în materie, constatând că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) din OG nr. 2/2006 şi acestuia nu i se poate da un aviz favorabil de transformare a postului ocupat în cadrul Consiliului local al comunei Teslui.
Prin urmare, instanţa a apreciat că nu există un refuz nejustificat din partea A.N.A.F. de acordare a avizului favorabil solicitat de reclamant.
S-a mai reţinut că prin neacordarea avizului de transformare a postului, pârâta A.N.A.F. nu a încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici principiul supremaţiei interesului public în desfăşurarea treburilor publice, dat fiind că aceasta a interpretat şi aplicat prevederile legale în sensul şi scopul avut în vedere de legiuitor, la situaţia concretă a reclamantului.
Faţă de soluţia dată acestui capăt de cerere, instanţa de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea celui de-al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtului, primarul comunei Teslui, de a emite actul administrativ privind transformarea postului ocupat de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice F.L., reprezentant al reclamantului membru de sindicat M.A., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că:
Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică si nelegală, respingând acţiunea, fără a ţine seama de situaţia de fapt şi de drept, şi anume că recurentul-reclamant este beneficiar al dreptului de promovare în clasă în funcţia publică deţinută, îndeplinind cumulativ toate cele trei condiţii prevăzute de lege: are calitatea de funcţionar public, este absolvent al studiilor de nivel superior şi a absolvit examenul de promovare prevăzut de lege, aşa după cum se poate constata din actele depuse la dosarul cauzei.
Recurentul a mai arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare prin interpretarea pe care a dat-o textelor legale, care este total excesivă şi în dezacord cu scopul urmărit de legiuitor, în acest fel promovând discriminarea între funcţionari, în funcţie de data absolvirii studiilor superioare, iar faptul că recurentul-reclamant a absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă în specialitatea agronomie, înainte de a dobândi calitatea de funcţionar public, nu conduce la concluzia că promovarea în clasă i-ar fi interzisă.
Recurentul a considerat că instanţa, prin interpretarea pe care a dat-o legii, este în dezacord cu Constituţia, cu textul legal aplicabil şi cu principiul supremaţiei interesului public, reţinând că scopul urmărit de legiuitor ar fi nu supremaţia interesului public, ci dezvoltarea carierei unui funcţionar public prin absolvirea, în cursul evoluţiei sale profesionale ca funcţionar public, a unei forme de învăţământ superior.
Recurentul a mai arătat că, în motivarea sentinţei, în mod greşit instanţa de fond a adus ca argument faptul ca legislaţia nu ar trebui să le fie aplicabilă persoanelor asemeni recurentului-reclamant, întrucât acestea ar avea posibilitatea de a-şi valorifica studiile superioare prin participarea la un concurs de recrutare în vederea ocupării unei noi funcţii publice pentru care ar îndeplini condiţiile de studii şi vechime, însă nu ar putea beneficia de promovarea în clasă.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul M.A. este încadrat ca funcţionar public în clasa a III-a, corespunzătoare studiilor medii, în cadrul Consiliului local al comunei Teslui, judeţul Dolj, din data de 1 august 2001 şi este absolvent de studii superioare, conform diplomei de licenţă din 14 martie 1991.
La data de 28 august 2006 reclamantul a susţinut şi a promovat examenul de promovare în clasă a funcţionarilor publici, organizat în temeiul art. 9 alin. (2) şi (3) din OG nr. 2/2006, iar prin adresele din 5 septembrie 2006 şi respectiv 18 octombrie 2006 Consiliul local al comunei Teslui a solicitat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici acordarea avizului privind transformarea în clasă a postului ocupat de reclamant, din referent clasa III, grad superior, treapta II, în inspector clasa I, grad principal, treapta II.
Răspunsul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, transmis prin adresa din 23 noiembrie 2006, a fost unul negativ, cu motivarea că diploma de studii superioare de lungă durată este obţinută de reclamant în anul 1986, anterior intrării în corpul funcţionarilor publici, astfel că situaţia sa nu face obiectul prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006.
Astfel, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, „(l) în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi, dacă studiile absolvite sunt în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau dacă autoritatea ori instituţia publică apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităţii. (2) Promovarea în condiţiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a promovării examenului".
Totodată, conform art. 9 alin. (2) din OG nr. 2/2006, în vigoare la data susţinerii examenului de promovare în funcţie de către reclamant, dar şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 6/2007: "promovarea, în condiţiile legii, a funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, se face prin transformarea postului pe care aceştia sunt încadraţi, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici".
Potrivit art. 9 alin. (3) din OG nr. 2/2006 şi art. 9 alin. (3) din OG nr. 6/2007, „funcţionarii publici care absolvă o formă de învăţământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcţie publică de execuţie, un grad profesional şi o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creştere de până la 20% a salariului de bază avut anterior".
Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că promovarea în clasă este o modalitate de dezvoltare a carierei, specifică funcţionarilor publici, prevăzută de Legea nr. 188/1999, republicată, şi îşi găseşte aplicabilitatea în cazul persoanelor care deţin calitatea de funcţionar public şi, în cursul evoluţiei profesionale ca funcţionar public, absolvă o formă de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea.
Prin urmare, legea condiţionează promovarea prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public, în condiţiile art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, de calitatea de funcţionar public la data la care persoana în cauză a absolvit studiile universitare. Cu alte cuvinte, legea prevede condiţia ca dobândirea diplomei de studii de nivel superior să fie ulterioară încadrării funcţionarului public.
A interpreta altfel, ar însemna să se admită că transformarea postului ocupat de un funcţionar să se facă şi în cazul persoanelor care deţineau o diplomă de absolvire a unor studii superioare anterior intrării în corpul funcţionarilor publici, ceea ce nu este în concordanţă cu scopul urmărit de legiuitor, respectiv dezvoltarea carierei unui funcţionar public prin absolvirea, în cursul evoluţiei sale profesionale ca funcţionar public, a unei forme de învăţământ superior.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) din OG nr. 2/2006, drept pentru care acestuia nu i se poate da un aviz favorabil de transformare a postului ocupat în cadrul Consiliului Local al Comunei Teslui.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că în speţă nu există un refuz nejustificat din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de acordare a avizului favorabil solicitat de reclamant, prin neacordarea acestui aviz neîncălcându-se nici principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici principiul supremaţiei interesului public în desfăşurarea treburilor publice.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Administraţiei Publice F.L., reprezentant al reclamantului membru de sindicat M.A., împotriva sentinţei nr. 486 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2482/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
